Dragostea în izolare

În urmă cu câteva săptămâni oamenii aveau o viață absolut normală, mergeau la serviciu, ieșeau la restaurant, la film, socializau în diferite moduri, petreceau timp online.

Viața în izolare s-a mutat pe telefon sau tabletă și oamenii petrec și mai mult timp online, în căutare de socializare, atenție și îndrăgostire.

Ce caută aceste persoane în această perioadă? Dragoste, flirt, sufletul-pereche? Sau caută să-și piardă timpul, să uite că trec prin momente grele sau să-și îndeplinească nevoia de atenție?

Până mai de curând, oamenii erau preocupați de imaginea lor, de aspectul fizic, cum se îmbracă, cum se poartă, ce roluri joacă, într-un cuvânt cum dau în fața celorlalți. În perioada actuală, aceste aspecte aproape că au dispărut, iar locul le-a fost luat de instinctul de supraviețuire. Adică să își asigure hrana, siguranța și protecția în față pericolului de îmbolnăvire.

Deși numărul de cereri de prietenie ar putea crește acum pe rețelele de socializare, erotismul totuși tinde să fie în conflict cu acest instinct de supraviețuire sau conservare. Este bine știut deja că deși instinctul sexual presupune multe sacrificii și eforturi, cel de conservare câștigă.

Să luăm  că exemplu  doi masculi din sălbăticie, să zicem doi lei care se bat ca să câștige femela, unul dintre ei cedează și fuge și asta nu pentru că nu-i mai trebuie femela, ci pentru că vrea să se salveze din față celuilalt mascul mai puternic, vrea să trăiască și să nu fie vătămat, adică ține mai mult la viața lui.

Cam același lucru se întâmplă și acum cu oamenii, pentru că primează instinctul de conservare și auto-protecție, nu doresc să se expună niciunui risc, indiferent că vorbim de femei sau de bărbați. De aceea, oamenii nu vor să fie amendați că ies din casă fără motiv sau să se facă responsabili de îmbolnăvire, fie că e a lor sau a familiei. Deci, îndrăgostirea moare înainte să înceapă.

Dar nu înseamnă că instinctul sexual nu îi împiedică pe oameni, în special pe bărbați, să nu acționeze, să nu facă măcar niște eventuale demersuri pentru o întâlnire amoroasă. Ei, prin dorința lor activată de a găsi o parteneră, acționează și propun întâlniri, dar cei mai mulți decid apoi să se retragă, lucrul valabil și în cazul femeilor. Riscul este considerat prea mare. Pare destul de complicat să sepună bazele unei noi relații în situația actuală.

Pe de altă parte, în relațiile de cuplu deja formate, există persoane, mai mult bărbați, care se arată supărați și nemulțumiți din cauza lipsei de libertate și diversitate de dinainte. Ei vor să fie activi, să se urce la volan, să se ducă la job, să aibă control, statut și importanță. Nevoia de a intra în competiție nu e îndeplinită, lipsa puterii crează frustrare și nervozitate. Mersul la serviciu oferă oamenilor un întreg univers care le  pune la dispoziție emoții, validări, reușite, valoare.

Odată cu izolarea socială, aceste lucruri au dispărut și oricât ne-am strădui să ne adaptăm la noua situație, nemulțumirea apare și crește.

Timpul petrecut doar în cadrul relației de cuplu și statul în casă nu pot îndeplini nevoile recunoaștere socială, de stima de sine și de autorealizare. Și atunci oamenii încep să devină iritabili, se supără din cauza unor lucruri mici, neînsemnate și încep să critice partenerul de cuplu. Și se poartă ca și cum nimic nu le convine, se simt ca niște lei în cușcă.

Cuplurile care aveau deja probleme de conviețuire, acum sunt puse la grea încercare. Reproșuri de tip “ce caută cană asta pe masă în loc s-o speli și tu?”, iar ai de gând să stai toată ziua la seriale?”, “ai de gând să mă ajuți la curățenie astăzi?”, “vrei să-ți schimbi și tu starea asta odată?” sunt deja la ordinea zilei.

Aceste lucruri aparent lipsite de gravitate, când sunt văzute ca un nod în papură, arată că persoana respectivă care acuză nu este mulțumită cu existența sau cu prezența celuilalt și nu cu fapta în sine. Vrea să transmită de fapt că are nevoie de distanțare, pentru că nu poate gestiona în același timp și frustrările personale și cerințele care vin în relația de cuplu și atunci îndepărtează partenerul.

Nemulțumirile personale le proiectăm asupra partenerului de viață și fără să ne dăm seama, în mintea noastră îl acuzăm de nefericirea noastră ca și cum el/ea ar fi responsabil/ă pentru asta, și așa începe răzbunarea prin critică și reproșuri sau jigniri.

Mai norocoși ar fi cei care sunt la început de relație, ei își trăiesc un fel de “izolare de miere” care pe altă parte are dezavantajul de a consuma mai rapid intensitatea emoției de îndrăgostire.

Personal, văd această izolare ca pe o vacanță bine-meritată de repaos pe care singură nu mi-aș fi luat-o niciodată. Mereu ar fi fost ceva de făcut, de realizat, de bifat și ritmul vieții probabil m-ar fi copleșit la un moment dat.

În plus, este un lucru pe care nu îl pot controla și accept asta, dar sunt responsabilă de cum mă adaptez și mă raportez la această situație, în loc să îmi revăs nemulțumirea pe alți oameni care la rândul lor trec prin aceeași încercare ca și mine.

Curând, această perioadă va fi doar o amintire și fac tot ce pot ca această amintire să fie una frumoasă.

Traumele copilăriei

Toți oamenii pe care îi cunosc în cabinet aduc cu ei propriile  povești unice și emoționante.

Obișnuiesc să întreb la prima ședință: “Care este motivul pentru care ne cunoaștem astăzi?”

Și cei mai mulți, după ce aleg o problemă care îi frământă, se duc cu gândul undeva în trecut și, amintindu-și ceva dureros, cu greu își pot controla emoțiile și încep să plângă. Îi încurajez să plângă, dăruindu-le suficient răgaz. Lacrimile vin ca o eliberare și fac parte din procesul terapeutic al fiecăruia dintre noi. Așa începe vindecarea de trecut. Cei mai mulți vin cu lecția învățată de acasă și știu deja că prezentul lor este strâns legat de experiențele din copilărie, alții însă sunt mirați și nu văd legătura între cele două etape. Când suntem copii intrăm în contact prima dată cu familia noastră, apoi și cu alți oameni și așa începem să descoperim lumea, despre care la început nu știm nimic.

O vezi pe mama ta, îl vezi pe tatăl tău, poate și pe bunicii tăi și primești de ei tot ceea ce au ei de oferit: hrană, grijă, iubire, protecție, timp, atenție și acceptare necondiționată. Acesta este scenariul ideal pe care ni-l dorim cu toții ca să devenim niște adulți sănătoși și echilibrați.

Ce se întâmplă însă atunci când unul sau mai multe din “ingredientele” de mai sus îți lipsesc?

Asta înseamnă că nevoile tale de la momentele respective erau neîndeplinite. Pe măsură ce simți, ca și copil, că nu ești suficient de iubit, de protejat sau acceptat, începi să crezi că tu ești cel care are o problemă și că din cauza ta părinții se poartă indiferent cu tine, că nu te iubesc sau te resping.

Violența fizică și abuzul emoțional (jigniri și înjurături), lipsa de afecțiune și iubire, lipsa aprecierii și acceptării necondiționate (ești comparat cu alți copii sau ești acceptat doar dacă ești “perfect”), duc inevitabil la răni adânci și extrem de dureroase în psihicul tău.

Deși fiecare dintre noi avem o poveste unică, sunt elemente comune care se regăsesc în cele mai multe dintre mărturisirile noastre, atunci când ne dăm voie să fim vulnerabili și să cerem ajutor.
Am auzit și trăit emoția unor cuvinte care sunau cam așa:

“Mi-aș fi dorit ca mama să-mi fi spus că mă iubește”,    
“Când venea tata acasă, mă prefăceam că dorm ca să nu interacționez cu el”,    
“Părinții îl favorizau mai mult pe fratele meu”,
“Încercam mereu să-l mulțumesc pe tata și niciodată nu mă aprecia”,
“N-am fost pusă niciodată pe primul loc”,
“Mi-aș fi dorit ca tata să mă fi aparat când mama mă bătea”.

Ca și copil, te aștepți ca acasă să primești tot ce ai nevoie ca să te simți protejat, apreciat și iubit de cei mai apropiați oameni din viața ta, părinții. În momentul în care aceste așteptări nu se  confirmă, te simți din ce în ce mai trist, afectat, speriat și abandonat, ceea ce este destul de greu de gestionat pentru un copil. Poate până acum, când te gândeai la cuvântul “traumă” îți venea în  mine un eveniment negativ puternic cum ar fi un incediu, accident, divorț, doliu, agresiune fizică sau sexuală.

Însă cele mai multe răni vin din trauma nevoilor neîndeplinite din copilărie.

Lipsurile emoționale timpurii pot produce dezastre majore în viața ta de adult care determină comportamente disfuncționale cum ar fi: anxietatea, atacuri de panică, diferite fobii, stimă de sine scăzută, gelozie, anxietate socială, dependențe (de substanțe, jocuri sau pornografie), violență necontrolată sau perfecționism (căutarea permanentă a validării și aprecierii).

Creăm astfel mecanisme de auto-apărare în fața acestor răni vechi și trăim după acest tipar adaptativ ca să ne ferim de suferință. Această durere interioară este ca un inamic invizibil cu care noi ne luptăm în permanență, dar repet, noi nu-l vedem, doar îl simțim. Te-ar ajuta mai mult  să dai jos masca acestui “dușman” numit “trecutul”care îți produce blocaje și disconfort emoțional și să-l privești în ochi cu curaj.

Pe măsură ce vorbești despre durerile tale, despre cele mai grele și bine ascunse momente  din viața ta, vei simți o eliberare din ce în ce mai mare și vei putea lua alte decizii, îndepărtând vocea apăsătoare a trecutului tău. Niciodată nu e prea târziu să vindeci rănile copilăriei, să le accepți și să le integrezi în viața ta de adult și apoi să poți să mergi mai departe pe propriul tău
drum.

Sunt alături de tine să te descoperi ce te “doare” și să te ajut să fii bine.

Psiholog clinician/Psihoterapeut Mirela Gheorghe
0732438643
București

Starea de Criză, motiv de Anxietate

Este seară, am plecat de la cabinet și mă îndrept spre casă. Aștept la semafor și mă uit pe străzi, pe trotuare și văd că nu sunt oameni. Deși sunt ceva mașini în trafic, străzile sunt pustii.  Mă gândeam acum la acest tablou  în care oamenii nu mai ies pe stradă și încercăm să-mi imaginez ce aș  putea simți dacă aș avea anxietate, dacă m-aș confruntă cu panică și cu senzațiile de frică?
Ce ar putea să-și imagineze oricine când se vorbește numai despre izolare, când  străzile sunt goale pe timp de zi și de seară și când în jur aude numai despre îmbolnăvire și panică?

Pare un tablou dramatic, este creat să fie dramatic și cred că asta poate genera o stare de frică care da naștere și altor gânduri catastrofice ce vin în avalanșă și fără oprire. Ideea de necunoscut și incertitudine ne înspăimântă mai mult decât situația în sine.  Oricare dintre noi simte un nivel crescut de frică și este total justificat. În această perioada, dacă suferi deja anxietate este posibilă o recădere adică să simți senzațiile de frică mai intens iarăși. Știu că e foarte neplăcut, dar e trecător. Dacă n-ai trăit până acum un episod de anxietate, atunci orice senzație “ciudată” pe care o simți poate fi de la frică. Sunt manifestări psihosomatice și pot apărea în contexte de nesiguranță și panică generală.

Dacă ai trecut deja prin simptomele anxietății sigur nu-ți dorești să reapară. Gândul că ar putea reveni senzațiile este un motiv în plus acum de îngrijorare. I se mai zice „frica de frică”. Recomand să practici gândul de acceptare, dacă te “lupți” cu frica, ea nu dispare, dacă o lași pur și simplu să fie, atunci nu va avea așa multa putere. Orice eveniment de tip traumatic poate duce la astfel de tulburări psiho-emoționale, cu efecte pe termen lung. Scopul meu este să îți transmit prin aceste rânduri că e nevoie să fim pregătiți psihologic să facem față acestei panici care ne înconjoară și să nu fim luați prin surprindere de senzațiile și simptomele care pot apărea.  Deși, “luptăm” să ne ținem frica sub control, asta nu înseamnă că la nivel subconștient, aceasta nu există. Pe măsură ce le acumulăm, aceste gânduri de tip catastrofic vor ieși la suprafață sub formă unor manifestări.

Pot fi insomnii, amețeli, dureri de cap, agitație, neliniște, palpitații, senzația de sufocare sau senzația iminentă că ceva rău urmează să se întâmple.

Ce poți să faci?

Dacă decizi să nu te “lupți” cu gândurile de frică și accepți că trecem printr-o încercare, printr-o situație provocatoare, de asemenea dacă te concentrezi pe planuri de viitor, pe activități creative și educaționale, dacă te bucuri de această perioda de răgaz, vei reuși să rămâi departe de un atac de panică. Nu putem să controlăm răspândirea virusului și nu putem să controlăm viitorul situației economice, însă putem să controlăm cum ne raportăm la acest eveniment cu caracter fobic. Învață să te raportezi corect la acest eveniment și să ieși cu bine din el. Totul va trece!  Virusul va trece, această posibilă și presupusă criză economică va trece, însă te intreb ce vei face tu cu stările de anxietate deja instalate dacă îți lași acum gândurile să devină catastrofice?

Iată ce poți să faci!

De asta propun să fii conștient că este ceva trecător, că e bine să rămâi ancorat în realitate și să apelezi doar la informațiile de care ai cu adevărat nevoie.

E indicat să eviți pe cât posibil contactul cu oamenii care sunt deja panicați sau disperați pentru că vor pune pe umerii tăi povara lor.

Știrile în exces te pot influența și mintea înregistrează doar mesaje negative și va semnala pericol. De aici până până la un atac de panică e doar un pas.

Găsește activități care să îți placă chiar dacă stai acasă. Activitățile te fac să te concentrezi mai mult pe ele, mintea ta nu poate fi atentă în egală măsură pe activitate și pe gândurile de frică.

Planuri de viitor te ajută să devii încrezător  și să simți speranța și asta te ferește de scenariile negative și iraționale. Așadar rămâi concentrat pe obiectivele de viitor decât pe ce se întâmplă acum în prezent, pentru că ceea ce se întâmplă în prezent este greu de modificat, nu ține de tine, însă viitorul îți aparține. Stabilește-ți planuri și obiective noi pentru viitor.

Această criză ori te va afunda și mai mult în frică, ori te va transforma într- un luptător gata să fie și mai puternic! 

În caz că ai nevoie de ajutor și  simți că e momentul să previi că gândurile iraționale să se transforme în anxietate, te aștept să vorbim. Mă găsești online, mă găsești la cabinet, pe pagina de facebook a cabinetului și sunt alături de ține și vin să te întâmpin cu tehnici terapeutice care te pot ajută să treci cu bine peste acest eveniment.

Anxietatea generată de situațiile de criză

O situație de criză înseamnă un moment din viață mai dificil pentru cei cu spaime, cu anxietăți, pentru cei care se îngrijorează foarte ușor, dar și pentru oamenii care nu au probleme de tip psihoemoțional, dar care se trezesc dintr-o dată într-o situație nouă.

În prezent ne confruntăm cu toții la nivel global cu o pandemie care ne reține de la desfășurarea activităților obișnuite și care ne creează, prin neprevăzutul pe care îl aduce, o stare de panică în rândul nostru. În mintea celor mai mulți apar o mulțime de gânduri, întrebări și frământări legate de ce va urma, ce se va întâmpla cu locul de muncă, își fac griji pentru copii și părinții în vârstă, se întreabă dacă se vor îmbolnăvi sau mai rău dacă vor muri, se întreabă dacă  își vor mai putea relua vreodată viața de dinainte și când, într-un cuvânt aș zice: dacă vor face față situației.

Lipsa controlului și incapacitatea de a face față unei situații noi și care conține un pericol generează o stare acută de stres, apariția unor atacuri de panică sau fobii și/sau instalarea anxietății generalizate.  În prezent, cu toții trăim o situație nouă care ne produce stres și îngrijorare. Apariția unei pandemii nu ne duce cu gândul numai la îmbolnăvire, dar și la cât de mult va fi afectată viață noastră socială și financiară. În contact cu informațiile negative și repetate din oră în oră în media, mintea noastră va percepe că există un pericol și mai mare.

Apare astfel o distorsiune a realității  în care ne adâncim, iar supraestimarea pericolului poate atrage după sine reacții psihologice multiple.
În prezent, este anxietatea noastră “normală”?

Ca răspuns natural la timpurile pe care le trăim, este absolut normal să ne simțim mai agitați, neliniștiți și îngrijorați. Frica este emoția care ne ajută să supraviețuim și să ne ferim de posibilitatea unui pericol real. Să fii neputincios în fața unui fenomen nou produce senzație de frică din lipsa controlului. Însă ceea ce ne poate afecta viață sunt gândurile iraționale, ca produs al îngrijorării noastre excesive, cum că: va veni o catastrofă, că va fi din ce în ce mai rău, că nu vom face față situației, că ne vom îmbolnăvi de ceva incurabil, că vom pierde tot, că nimic nu mai are sens, s.a.m.d.

La o analiză obiectivă și rațională, aceste gânduri nu se bazează pe realitate și nu pot fi demonstrate, ci ele doar există în imaginația noastră și continuăm să credem în ele. Vedem peste tot răul si nu mai vedem binele. Anticiparea unui eveniment sau unui viitor sumbru, precum și apariția gândurilor negative legate de acesta pot favoriza simptome psihosomatice de genul:

– dureri de cap
– stări de greață
– insomnii
– lipsa poftei de mâncare
– agitație și neliniște în corp
– palpitații
– senzația de sufocare
– senzația că ceva iminent negativ urmează să se întâmple
– frică de a părăsi casa
– senzație constanta de frică și panică
– stare generală de rău
– letargie (stăm doar în pat)

De asemenea, cred că este important să menționez că posibilitatea modificării situației financiare și sociale, adesea asociate unui nivel ridicat de stimă de sine și a conceptului de sine, adesea poate să ne provoace o anxietate mult mai mare decât amenințările bunăstării noastre fizice.

Ce facem în momentul în care apare disperarea?

Cine se confrunta dinainte cu anxietate și atacuri de panică, în timpul acestui fenomen de pandemie, resimte aceste reacții psihologice mult mai intens și senzatiile apar mai des și mai puternice.

Sunt câteva lucruri pe care te sfătuiesc să le aplici atunci când simți stări de teamă și îngrijorare mai crescute în acest context al fenomenului de criză:

• În primul rând nu te autodiagnostica cu anxietate sau depresie, pentru că atunci când ne punem etichete, începem să ne vedem prin prisma lor, poate fi doar o stare de anxietate trecătoare.
• Să îți ocupi timpul cu alte activități poate fi de mare ajutor,  mintea noastră nu poate fi atentă în egală măsură în două locuri, adică și la panică dar și la ce ne propunem să facem.
• În viață fiecăruia se află un proiect de care n-ai avut timp să te ocupi până acum, poate să scrii o lucrare, un referat, să citești mai mult, să înveți o limba străină, să înveți să găteșți, etc. Toate aceste achiziții pot menținea stimă de sine crescută și un echilibru socio-emoțional sanatos.
• Exercițiile fizice făcute acasă nu sunt că cele de la sala, dar ajută să menții o stare de motivație.
• Îi poți ruga pe cei din jur să nu mai vorbească doar despre subiectul cu caracter fobic pentru a nu-ți reaminti foarte des de gândurile care nu-ți dau pace
• Planurile de viitor sunt de folos pentru a te concentra pe noi obiective ceea ce pentru mintea noastră înseamnă speranța și pozitiv.
• Dacă ai nevoie de ajutor specializat, poți apela la evaluare psihologică urmată de terapie  și/sau la o examinare medicală psihiatrică urmată de tratament medicamentos.

Momentele dificile din viață noastră au rolul de a ne ajută  să ne dezvoltăm, să ne cunoaștem mai bine, să ne lucrăm potențialul și capacitatea de adaptare, iar toate acestea pot reprezenta un mare câștigă pe termen lung.

Consilierea psihologică este bine să rămână prezentă în viață noastră, mai ales în situațiile dificile.
Eu te aștept la cabinet sau online să vorbim despre ce te neliniștește, să transformăm gândurile iraționale în gânduri funcționale și realiste și să lucrăm împreună la mecanismele anxietății și la cum poți să reduci senzațiile neplăcute de panică.

Contact telefon și WhatsApp 0732438643
Adresa: București, str Nicolae Filipescu nr 34, zona Universitate

Alături de tine, psiholog Mirela Gheorghe

Despre psihoterapie

Ca oameni, ne aflăm într-o continuă mișcare, schimbare a ideilor, a comportamentelor, ne maturizăm, înțelegem, conștientizăm, suferim.

Când vezi în jurul tău oameni care doresc să se dezvolte, să se transforme, când simți că nici tu nu te afli în cea mai bună formă emoțională, începi să fii tot mai sigur/a că ai nevoie de o schimbare.

Iar atunci când te gândești la evoluție și schimbare pozitivă, gândul îți fuge automat către psiholog. Pentru că nimeni nu te poate ajută mai bine să te cunoști și să devii persoana care ți-ai dori să fii, decât cineva specializat în acest sens. În cabinetul unui psihoterapeut, te întâlneșți în primul rând cu tine și începi acel proces de transformare care poate trezi în tine emoții de tot felul, de la frici și suferințe adânci la resurse fabuloase pe care încă nu le-ai accesat.

Cum poate psihoterapia să aducă schimbare în viața ta?

În primul rând, ca să aibă loc o schimbare, este nevoie să ți-o dorești. Să îți dorești schimbarea din ce în ce mai mult și să-ți dai voie să renunți la ceea ce deși îți este cunoscut, îți creează nemulțumire, este primul pas către succesul terapeutic.

Poate până acum ai mai tot citit cărți de dezvoltare personală, ai participat la diferite seminarii și prezentări sau ai  făcut exerciții de meditații sau yoga.       

Toate acestea sunt importante pentru tine, însă adevărata schimbare începe când ești pregătit să te implici în propriul tău proces, când te confrunți cu propriile tale dureri și cu “demonii” din mintea ta care te țin pe loc.

Te invit acum să-ți imaginezi cum ar fi  să poți să gestionezi orice fel de situație, emoție sau gând, să poți să-ți păstrezi calmul și să ai încredere în tine.

Cât de mult îți dorești să fii așa cum ți-ai imaginat?

Cum te-ai simti sa stii ca tu esti maestrul vietii tale? Ca poti trai cu mai putine frici, resentimente sau suparari? Ca nivelul stresului poate scadea, ca somnul tău se va imbunătăţi si că vei avea mai puţine asteptări de la cei din jur?

Psihoterapia vine în ajutorul tău cu tehnici și metode verificate și validate care îți oferă o nouă perspectivă. Fie că vorbim despre psihanaliză, hipnoză clinică sau terapii cognitiv-comportamentale, psihoterapeutul va găsi cele mai bune instrumente ca soluție la probleme tale.

Cui se adresează psihoterapia? 

Doresc sa impartasesc cu tine un citat simplu pe care îl îndrăgesc foarte mult:

 “O viață normală este o viață cu probleme”.

Deci, oricine poate apela la terapie, indiferent de vârstă sau de problema cu care se confruntă.

Te invit și pe tine să te gândeșți pentru câteva clipe care este motivul TĂU să te programezi la cabinet.

La ce ajută psihoterapia?

Psihoterapia are ca scop să:

-te cunoști pe iine prin prisma emoțiilor și comportamentelor

-să îți dai voie să îți verbalizezi suferințele

-te simți înțeles, sprijinit și acceptat

-exprimi cu voce tare cele mai ascunse gânduri ale tale

-să te motivezi

-să ierți și să te eliberezi

-să dai o nouă interpretare situațiilor neplăcute

-să lucrezi la echilibrul în față stresului și la încrederea în tine

-să vorbești despre ce te doare (despărțire, doliu, singurătate, neîmplinire, regrete, traume)

 

Psihicul tău influențează starea ta fizică și calitatea vieții tale.

De aceea este important să să ai o minte sănătoasă și o stare de spirit echilibrată.

Experiența din cabinet mă ajută să te însoțesc cu grijă și profesionalism în parcursul tău terapeutic. Acest proces poate dura timp de cateva luni, perioada in care vom contrui o relatie terapeutica bazata pe incredere si empatie.

Față în față cu trecutul

Ancorarea în trecut poate fi o povară. O scuză de a refuza să mai trăiești în prezent. Ai impresia că tot ce ți s-a întâmplat atunci se poate repeta oricând. Această convingere falsă este cea care te ține captiv timp îndelungat și din care ți-e teamă să ieși. Frica de a nu suferi din nou creează blocaje în care te-ai obișnuit să îți duci existența, a devenit un stil de viață.

Ancorarea în trecut e normală

Toată lumea are amintiri legate de diferite evenimente sau persoane din trecut, iar aceste amintiri au un rol important în prezentul nostru și ne pot influența pozitiv sau negativ în modul cum alegem să acționăm, să simțim sau să luăm decizii. Evenimentele cu impact emoțional crescut, cum ar fi divorțul părinților, decesul unei persoane dragi, neglijarea, agresiunile și abuzurile fizice, emoționale sau sexuale, sunt
cele care ne marchează și lasă urme adânci în existența noastră. De asemenea, evenimente cum ar fi separarea de persoană iubită, nașterea unui copil, pierderea unor bunuri, trădarea și nedreptățile pot avea o influența semnificativă în starea ta afectivă și emoțională și comportamentală din prezent. Găsim o mare dificultate de a ne desprinde de aceste momente marcante, ele ne însoțesc și în prezent și revin adesea cu întrebări repetitive la care încercam să ne aducem răspunsuri, explicații sau rezolvări.
Credința că aceste întâmplări din viața noastră se vor repeta și în alte contexte declanșează temeri care de cele mai multe ori sunt absurde sau fără logică. Intervine astfel mecanismul nostru de apărare care are rolul să ne protejeze, să dea alarmă și să ne țină vigilenți. Se întâmplă însă că mintea noastră să creeze scenarii false pe bază experiențelor trecute și să dea alarmă chiar și când nu e cazul. Asocierea dintre momentul critic, care ți-a produs durere sau ți-a pus viața în pericol și unele ancore (sunete, imagini, persoane, locuri), poate rămâne activată permanent și involuntar și acest lucru duce la generalizări.

De exemplu, dacă ai fost atacat de un câine cu ceva timp în urmă și te-ai speriat foarte tare sau chiar ai fost mușcat, vei dezvolta automat o fobie legată de câini și ori de câte ori vei vedea un astfel de animal, se va activa o frică exagerată și greu de controlat. În același timp, această frică poate fi numită și irațională pentru că vorbim despre un context diferit: acum te afli în alt loc, ai crescut, câinele nu este agresiv sau e de talie mică, poate este însoțit de stăpânul lui sau se află de partea cealaltă a unui gard. Însă sentimentul de frică rămâne în continuare activat șI este mai puternic decât orice gând logic și rațional care ți-ar șopti că nu există practic niciun pericol.

Un alt exemplu este atunci când mergi la un interviu și postul este ocupat de altcineva. Următorul gând pe care îl ai este că nu ești suficient de bun și că vei fi mereu respins. Se pierd însă din vedere câteva lucruri foarte importante: cerințele pot fi diferite de la un interviu la altul, angajatorul este diferit, criteriile de angajare sunt altele sau pur și simplu starea ta emoțională este schimbată și toți acești factori pot conduce la un real succes în viitor.

Convingerea mea că poți depăși frica prin reeducare, provine din propria experiență. Când eram mai tânără, eram întotdeauna copleșită de frică, așa că nu e surprinzător că ani de zile m-am agățat de multe aspecte din viața mea care clar nu erau potrivite pentru mine.
Poate și tu simți, așa cum simțeam și eu, că o voce din mintea ta îți spune să te mulțumești cu ce ai, să nu te avânți în schimbări, că nu vei reuși sau că nu are rost să riști. Atunci când vei dori să găsești o cale de a schimba negativismul din viață ta, o nouă poveste va începe să se scrie pentru tine. Dacă vei fi atent la cei din jurul tău, toți se confruntă cu diferite bariere sau limite, principala barieră fiind frica. Și cum orice schimbare nu este chiar ușoară, e nevoie de mult curaj să-ti modelezi viață așa cum dorești, să scapi de credințele negative, de amintirile dureroase și să mergi mai departe.

Ai cale libera!

Cum putem corecta raportarea la trecut?

În primul rând este nevoie să observi cu atenție ce s-a întâmplat , până la cel mai mic detaliu și să identifici stările și emoțiile tale de atunci. În prezent, care sunt emoțiile tale legate de eveniment? Cum s-au schimbat ele?

Trecutul este că o ancoră de care ești legat cu un lanț numit suferință. Ca să te poți vindeca, trebuie să fii dispus să rupi acest lanț, să te simți pregătit să renunți la el. De multe ori, suferința și deznădejdea devin normalitatea noastră și nu mai reușim să vedem ce lucruri frumoase pot fi după aceste granițe.

Pe de altă parte, este necesar să te re-evaluezi corect, să vezi cine erai tu când s-a întâmplat povestea nefericită și cine ești acum și ce-ți dorești în prezent. Identifică realizările tale, pașii tăi către maturizare, conștientizările și evoluția ta de până acum.

Psihoterapia poate fi cadrul ideal să te cunoști mai bine, să vorbești despre durerile tale dar și despre bucuriile tale și să descoperi care sunt noile tale obiective și cine dorești să devii, ce te-ar face fericit și echilibrat cu adevărat. Eu te aștept să-ți cunosc povestea, să evoluăm și să ne bucurăm împreună de realizările tale ulterioare.

Când la capătul celălalt al iubirii nu mai este nimeni

Să ai inimă frântă și să-ți fie dor de cineva, nu numai că doare, ci este copleșitor, este cea mai mare durere emoțională. Te simți ingrozitor, extrem de trist/a și odată cu suferința îți vin o grămadă de întrebări în minte: “Cum să trec peste asta?”, “Oare o să-mi revin?”, “Ce să fac să pot uita?”. Simți trădare, durere, tristețe, suferința și asta te sperie, nu știi cât va dura și cum vei face să fii iar fericit/a.
Vestea bună este că există câteva metode la care poți apela și care te pot ajută să reduci durerea din suflet. Dar înainte de asta, este bine să înțelegem ce este suferința din dragoste din perspectiva biochimică și să înțelegem ce face ca suferința să fie atât de dureroasă și atât de greu de depășit.
Ceea ce îți voi spune acum , poate te va uimi, însă te anunț că dragostea romantică este un fel de dependența naturală. Când ești îndrăgostit de cineva, devii dependent de acea persoană. De fapt, indragosteala are efecte în creier similare cu cele ale cocainei asupra consumatorului. Așadar, studiile arată că atunci când trecem printr-o despărțire, experimentam simptomele pe care le are un dependent de substanță la sevraj, adică atunci când nu consumă respectiva substanță. Gândește-te la următorul lucru, poate chiar și tu ai simțit asta. Cei care sunt suferă în dragoste simt exact ca și cei aflați în sevraj și anume: plâns, furie, anxietate, letargie, insomnie, lipsa poftei de mâncare, iritabilitate, tristețe accentuată, uneori unii chiar merg la extremă, făcându-și rău. Totul doar ca să se împace cu persoană iubită.
Ți s-a întâmplat măcar o data să te rogi de persoana iubită să se împace cu ține, să te victimizezi în față ei, să o implori, să-i promiți că te vei schimba, că faci orice numai să fiți iar împreună?
După ce relația se încheie, evenimente sau oameni, locuri sau melodii îți aduc mereu aminte de ex-ul și îți mențin toate stările de care încerci să scapi.

Începe vindecarea! Mergi mai departe!

Înainte de toate, constienteaza că e nevoie să vezi suferința din dragoste că fiind renuntarea la o adicție, o dependența pe care îți propui să o depășești. Îți propun 8 pași pentru a reuși să faci asta.

1. ACCEPTAREA.

Acceptă despărțirea!E momentul să te concentrezi pe vindecare. Mulți se confruntă cu refuzul, cu negarea, nu acceptă că în realitate relația s-a încheiat. E nevoie să acceptăm ce ni s-a transmis, că relația nu poate continua chiar dacă încercam prin toate metodele să ne înjosim, să ne victimizam, să rugăm persoană iubită să ne primească înapoi în viață ei. Știu că acceptarea este de fapt cel mai dificil pas, însă este cel mai important și care te va duce la următorul nivel de vindecare. Acceptă că nu poți schimba situația, nu întotdeauna lucrurile sau oamenii sunt în controlul nostru.

2. DEZINTOXICAREA.

Este practic încetarea consumului substanței din adicție. Asta înseamnă că trebuie să te oprești complet să iei legătură cu fostul sau fosta. Tot acest pas implică și rezistentă ta la durere, la tentația de a suna, vorbi, a negocia sau a cauta persoana iubită, lucru pe care îl asociem cu stoparea consumului de drog din adicții. NU iniția niciun fel de comunicare cu ex-ul, nu urmări conturile ei/lui de socializare, de altfel nu asta îți dorești, să uiți? Și atunci cum să o faci dacă tu cauți mereu noutăți și situații favorabile împăcării?
Am să-ți dau un exemplu: o singură țigară și doar una poate reactiva senzorii specifici nicotinei și te poate face să te reapuci iar de fumat! În același mod, o simplă verificare a profilului de facebook a persoanei care ți-a frânt inimă îți poate reactiva adicția față de ea și să te readucă la starea inițială de suferința.
Timpul vindecă! Dar nu vindecă dacă tu continui să menții rana vie! Începe să te concentrezi puțin câte puțin pe tine, să investești toată această energie în altă direcție.

3. DĂ-ȚI VOIE SĂ PLÂNGI!

După ce închei o relație romantică simți o varietate de sentimente și emoții, cum ar fi: furie, rușine, tristețe, șoc, teamă. Oricare ar fi emoțiile tale, e normal să le ai, nu încerca să le reprimi, să crezi că tu ești puternic. Da-ți voie să suferi! Trebuie să treci prin tot procesul durerii și să-l simți în felul tău, la cel mai înalt nivel.

4. CAUTĂ SUPORT!

Acest pas este unul foarte important. Unii oamenii țin durerea pentru ei, se rușinează să recunoască suferința în față altora. Câțiva prieteni apropiați, o rudă sau un psiholog pot fi alături de tine și te pot ajută să treci mai ușor peste despărțire, toți trecem prin asta, nu e nimic rușinos să fim părăsiți. De asemenea, găsește o persoană către care să direcționezi mesajele pe care le-ai trimite fostei/fostului în momentele tale de vulnerabilitate. Sau sună pe cineva drag cu care să împărtășești emoții tale, caută sprijin și ajutor constant.

5. STOP RUMINAȚIEI!

Ruminația, din punct de vedere psihologic, este repetiția unor gânduri și întrebări fără răspuns, despre cauzele și consecințele despărțirii. Îți dau câteva exemple, în care s-ar putea să te regăsești: “de ce mi s-a întâmplat asta?”, “cum o să mă descurc de acum?”, “oare o să mai găsesc altă iubire la fel de frumoasă?”, “oare el/ea e fericit/a acum?” și exemplele pot continuă. De asemenea, în categoria ruminației intră și conversații din trecut, amintiri, scenarii despre ce ai fi putut să spui sau să faci. După despărțire, te vei surprinde de multe ruminand.
Ce poți să faci? Scrie pe hârtie ce gândești despre lucrurile despre care ești recunoscător/e din relație și lucrurile de care ești dezamăgit/a. Atunci când scrii se întâmplă un proces numit chatarsis cu efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trairi sau emoții intense. Cu cât te vei gândi mai mult la diferite scenarii, cu atât mintea ta se va obișnui să facă acest lucru și apoi îți va fi și mai greu să ieși din umbra fostei relații. Rămâi in prezent!

6. CUNOAȘTE-TE PE TINE!

Gândește-te la ține și la viață ta! Practică dialogul cu ține despre ține, că și cum ai vorbi cu un prieten bun despre planurile tale, vorbește cu ține cu blândețe și fără să te judeci. Găsește-ti noi motivații pentru planurile tale, poate să-ți schimbi mașină, sau să promovezi la locul de muncă, să-ți renovezi casa, sau să pleci într-o vacanță mult visată.

7. AI GRIJĂ DE TINE!

Menține-ți o stare bună de sănătate fizică și psihică practicând sport, ieșiri în parc, întâlniri cu prietenii si familia.

8. PROFITĂ DE AVANTAJELE SINGURĂTĂȚII!

Nu le vezi? Îți spun eu câteva: poți urmări programele tale preferate la tv, poți ieși la petreceri fără să ceri permisunea cuiva, poți cunoaște mulți oameni noi, iar cel mai avantajos lucru este că ai tot timpul pentru ține, să te dezvolți pe zonele vieții tale pe care poate le-ai neglijat (aspectul fizic, vestimentația, jobul, familia, hobbiurile). Începe să-ți îmbunătățești stilul de viață, să crești și să devii o varianta mai bună a ta. Poate în trecut, acordai mai mult timp și energie partenerului, acum e momentul tău, concentrează-te pe
propria ta viață, nu crezi că merită?

Găsind soluții, îți poți ușura situația. Ca să-ți găsești independența emoțională și echilibrul, începe cu tine, cu rănile tale, cu trecutul tău.  Începe să explorezi experiențele prin care ai trecut, să le auzi din nou atunci când le repovestesti și să le dai o nouă semnificație în viața ta.

În spatele despărțirii prin care treci, se ascunde povestea ta, despre care te invit să discutăm, ca între oameni, cu blândețe și înțelegere. Te aștept să-i dăm un nou  sens poveștii tale și o continuare fericită, să-ți recapeți independența emoțională și să înveți sa devii propriul tău model de urmat.

Date contact
Tel: 0732438643
București, str. Nicolae Filipescu nr 34

Frica, duşmanul imaginar

Adesea ne îngrijorăm de posibile situații pe care ni le imaginam ca fiind neplăcute sau periculoase.
Expresia “Mi-e frică să nu..” poate fi completată în multe moduri care ne limitează acțiunile. Îți amintești de câte ori ți-ai zis “mi-e frică să nu greșesc”? sau “mi-e frică să nu mă fac de râs” sau “mi-e frică să nu pățesc ceva”? În spatele scuzelor de a ieși din zona de confort, stă bine ascunsă frica și preferam să credem în propriile noastre scenarii negative.

Cum apare frica în mintea noastră?
Frica apare încă de când suntem mici și suntem învățați că suntem înconjurați de multe lucruri periculoase. Pe măsură ce creștem și trăim experiențe personale, începem să fim noi atenți la posibile pericole sau situații care ne-ar produce o stare deloc agreabilă. Desigur că există o grămadă de posibilități care cu adevărat ne pot face rău, mă refer la pericolele reale cum ar fi: un incediu, cutremur, un animal sălbatic sau un hoț și de care știm cum să ne ferim.
Tu te-ai gândit cum apare frica de pericole imaginare în mintea ta, acele gânduri care încep cu “mi-e frică să nu..”?

Mintea noastră este învățată în timp să ne ofere limite prin generalizare. De exemplu, o dată ai inițiat o discuție cu cineva care nu a fost prea interesat de tine sau de ce aveai de spus și ai avut tendința ca ulterior să eviți să mai ai această inițiativă din teama de a nu fi respins.
În realitate nu este așa. Este foarte posibil ca persoana respectivă să nu fi avut o stare bună (poate se certase cu cineva înainte, poate avea un părinte bolnav sau proiectul la serviciu îi dădea bătăi de cap) sau poate pur și simplu nu se conectase la discuția cu tine. Asta nu înseamnă că ești o persoană care nu merită atenție și interes. Intrăm în capcana minții noastre care ne spune că dacă o dată s-a întâmplat ceva ce nu ne-a plăcut, se va întâmpla mereu la fel și e bine să evităm. Însă adevărul este că fiecare situație este particulară și sunt factori noi care o fac să fie diferită de alte momente din trecut. Din acest motiv generalizarea nu este bună, pentru că nu există situații identice, ci doar percepția noastră este aceeași. Dacă ai acționa mereu atunci când dorești ceva, fără să iei în calcul posibilele scenarii imaginare negative și neplăcute, ai fi încântat să vezi cât de multe realizări și bucurii ai avea. Imaginează-ți ce planuri noi ți-ai face. În ce mod s-ar schimba starea ta și cum te-ai simți dacă n-ai decide în funcție de temerile tale?

Fricile vin să ne limiteze.
Încrederea ne ajută să creștem!

Cele 5 etape dupa despărţire

  Cele  5 etape  dupa despărţire

 

El a ales să plece, pur şi simplu e gata. Nu-ţi vine să crezi, eşti în stare de şoc, simţi ca şi cum nu ţi se întampla ţie.

Fiecare despărţire este diferită, iar ce urmează după este cel mai greu de dus, un coşmar din care nu ştii cum să ieşi.

Prima etapa este de obicei standard, e partea cea mai “simplă”: nimic nu ajută mai bine decât câteva porţii bune de plâns. Plângi singură, cu prietenele, la lucru, în maşină, la o scenă dintr-un film sau când auzi o melodie de dragoste. Această perioadă poate dura de la cîteva zile la câteva săptămâni, chiar luni, în care plânsul este aproape de necontrolat.

Pasul doi se referă la distragerea atenţiei. Începi să te concentrezi pe muncă sau pe multă distracţie. Pe plan emoţional însă te simţi îndurerată şi vulnerabilă.

In etapa a treia, încep căutările. Devii interesată de alte persoane de sex opus, însa parcă nimic şi nimeni nu te atrage, găseşti nod în papură la toţi. Chiar dacă cineva se poartă chiar frumos cu tine (cel putin la început) nu simţi că ar putea fi el alesul.

E nevoie de timp.

Până cănd în scena cu numărul patru intra EL, care este fericit şi relaxat.

Revederea. Şi apoi plângi iar. Te intrebi cum de el a reuşit să fie fericit şi tu nu.

Trăim o grămadă de provocări, în diferite situaţii, unele mai uşoare, altele mai dificile.

Ultima etapă, cea cu numărul cinci, este cea pe care cu greu o asumăm, fie pentru că nu vrem, fie pentru că nu ştim cum.

Inainte să iubesti pe cineva, trebuie sa te iubeşti pe TINE şi să investeşti în TINE. Poate e uşor pentru unii şi aproape imposibil pentru alţii, dar e important indiferent de etapa din viaţa ta.

Iubeste cine eşti TU, apreciază-ţi valoarea, acceptă-ţi fricile şi defectele.

Poţi să începi, venind la seminarul creat special pentru tine, să inveţi cum să creşti încrederea in tine.

Vino la seminarul „Trăieşte cu mai multă încredere”

Doar atunci când vei fi în echilibru cu tine, stăpână pe viaţa ta, vei găsi ceea ce cauţi.

Gaseste Fericirea

Ce ne face fericiți și de ce nu suntem?

Cu fericirea ne naștem, apoi ca și copii o simțim cel mai intens și mai apoi, experiențele noastre de viață își pun amprenta asupra ei. Unele persoanele se bucură de lucrurile mici, cum ar fi o ieșire în natură sau vizionarea unui film, altele de împlinirea obiectivelor mai complexe, cum ar fi intemeirea unei familii sau demararea unei afaceri, absolvirea unei școli, orice acțiune are la baza o intenție pozitivă.
Oricare ar fi tipul de fericire, important este să fim prezenți și să o primim în viață noastră. Alergăm după fericire zi de zi, e tot ce ne dorim, ne facem planuri, ne gândim, stabilim obiective, dar atunci când se întâmplă, cum o primim? Vi s-a întâmplat să treceți ușor peste acele momente, ba chiar să minimizati succesul?

Oamenii reacționează la experiențele lor, nu la realitatea în sine.

De multe ori nu dăm atenție unor oportunități, întâmplări sau chiar persoane pentru că acționăm așa cum ne dictează subconștientul, adică “baza noastră de date”, istoricul nostru care ne spune că în trecut, am avut o experiență neplăcută care se poate repetă în prezent. De exemplu, un elev poate evita să mai ridice mâna la ore că să ia note mari și la final de an premiul 1, din motiv că o dată s-a întâmplat să nu fi învățat bine lecția și să ia o notă mică spre dezamăgirea profesorului și a părinților. Sau o femeie poate să nu-și mai dorească să se căsătorească sau aibă o relație amoroasă pentru că în trecut a fost părăsită de soțul ei și a suferit mult. Experiențele neplăcute din trecut ne pot bloca prezentul. Ne scad posibilitățile și ne limitează resursele.
Fericirea poate fi pentru unii dintre noi greu de gestionat. Se comportă că și când n-ar ști ce să facă cu ea și preferă să o alunge, fiind obișnuiți mai degrabă cu starea opusă, de apatie, monotonie sau dezamăgire.  Auzim de multe ori expresia “E prea frumos să fie adevărat”, “Nu cred că mi se întâmplă tocmai mie” sau “Nu merit să trăiesc așa”, “Întotdeauna după bine vine
rău” etc. Convingerile noastre sunt regulile după care trăim. Ele par a fi profeții care se împlinesc de la sine și pot acționa fie că stimul, fie că blocaj pentru ce ne propunem să facem. De exemplu, dacă tu crezi despre ține că ești o persoană mai puțin plăcută, acest lucru te va face să te porți cu ceilalți într-un fel care îi va ține la distanță de tine și astfel ți se va confirmă părerea, chiar dacă tu nu vrei să se adeverească. Dar dacă tu crezi că ești o persoană plăcută, atunci vei aborda oamenii mult mai deschis și foarte probabil că ei să-țI confirme părerea. Fericirea poate atrage după sine schimbarea, iar oamenilor le este frică de nou.

Cum să primim fericirea în viață noastră? 

Amintește-ți  momente din viață ta când au apărut situații frumoase dar neașteptate și totuși ai reușit să le gestionezi și să te bucuri de ele. Cu siguranță ți-au plăcut și le-ai mai repeta. Fericirea înseamnă schimbare, ea nu vine din senin în viață noastră și nici la noroc. Ca să se întâmple lucruri noi, trebuie să facem lucruri noi, diferite. De multe ori renunțăm înainte să începem. Societatea noastră este prinsă în gândirea centrată pe probleme. Observăm tot ce nu este în regulă, luăm în calcul variantele negative, punem răul în față și astfel pierdem șanse. Când îmbrățișezi noutatea, schimbarea și împlinirea personală, trebuie să dispui de starea adecvată scopurilor tale, cu alte cuvinte să fii convins/a că vei reuși și să crezi în ceea ce vei face. Toată lumea are resursele necesare pentru a se schimba, sau dacă resursele sunt inexistente, ele pot fi create.

Ce vrei de fapt? Un obiectiv este un lucru pe care îl vrei, o stare dorită, ceva care nu există în prezent. Însă de multe ori te simți complet blocat/a și nu știi ce să faci în continuare. Poate simți stări de îngrijorare sau te afli în “zona de anxietate”, unde simți că nu ai control, unde percepi dificultatea sarcinii tale că fiind mai mare decât resursele de care dispui.  Dezvoltarea personală, antrenamentul  de a fi prezent și deschis la nou, crearea de noi obiective  pot fi surse de împlinire și fericire. Te aștept să descoperim împreună care sunt blocajele tale, ce schimbări ai dori să faci în viață ta, ce beneficii îți vor aduce, care sunt resursele tale să reușesti și ce poți face să fii fericit/a.