Ce este hipnoza clinică?

Hipnoza este o metodă psihoterapeutică, prin care pot experimenta o stare meditativă plăcută, liniștitoare, cu ajutorul căreia are loc procesul prin care poți schimba fie un gând negativ, o idee sau un comportament nedorit.

Hipnoza clinică  nu este ceea ce poate ai văzut la televizor sau în filme sau ți-a povestit un prieten, ci este o stare de relaxare profundă prin care corpul nostru scapă de încordare, iar mintea abandonează acele gânduri care nu ne dau pace și care are loc într-un cadru terapeutic sigur (cabinet) doar în prezența psihoterapeutului.

Vei fi surprins să afli toți avem capacitatea de a trăi transe hipnotice chiar în viața de zi, în timpul unor activități obișnuite cum ar fi: atunci când citim o carte captivantă, când privim un spectacol sau un film sau când ascultăm muzica preferată, care pot avea rolul de ne relaxa, a ne binedispune sau chiar de a ne restabili echilibrul nostru psihologic.

După cum știm, corpul nostru reacționează atât la cuvinte cât și la gânduri. De exemplu, atunci când ne amintim o situație sau întâmplare, fie plăcută sau neplăcută și o repovestim, putem retrăi aceleași emoții ca atunci când s-a întâmplat, poate doar la o intensitate mai mică. Prin folosirea cuvintelor și a sugestiilor hipnotice în stare de relaxare, putem face schimbări. Putem schimba un obicei, un comportament, o atitudine sau chiar un simptom fizic.

Nimeni nu poate trăi o transă hipnotică împotriva voinței lui, așadar tu ești cel care deține controlul.

Beneficiile hipnozei clinice

Hipnoza este un instrument terapeutic des utilizat prin care se pot rezolva probleme emoționale sau de sănătate, fiind o terapie pentru minte și corp.

Printre beneficiile hipnozei se numără: creșterea încrederii în sine, îmbunătățirea capacității de concentrare, scăderea stresului și anxietății, creșterea motivației, schimbarea gândurilor negative și disfuncționale în unele pozitive, renunțarea la adicții (fumat, alcool, jocuri de noroc), managementul durerii, dezvoltare personală, controlul greutății corporale, îmbunătățirea calității vieții, utilizarea întregului potențial personal și a abilităților în scopurile propuse.

De ce suferim dezamăgiri?

Oamenii sunt diferiţi. Avem aşteptări mari de la cei din jur, de la rude, prieteni sau chiar oameni necunoscuţi în funcţie de nevoile noastre, deşi nici noi la rândul nostru nu reuşim să îndeplinim dorinţele lor. Uneori din cauză că nu le cunoaştem, alteori că nu putem, sau că nu ştim cum.

Fiecare trăieşte experienţele vieţii lui în mod cât mai subiectiv posibil, cu emoţiile lui, bazat pe istoricul său de viaţă care cuprinde fiecare detaliu cu care a venit în contact.

Ne aşteptăm ca ceilalţi să gândească aşa cum facem, să reacţioneze aşa cum am face noi, însă uităm de cele mai multe ori că realitatea unuia este percepută diferit de a altuia prin prisma stilului de viaţă diferit, al educaţiei, al principiilor, poate al religiei sau culturii, etc.

O experienţă poate fi trăită şi simţită în mod diferit de mai multe persoane în funcţie de nevoia fiecăruia, de credinţele sale, de starea lui emoţională, de momentul de dezvoltare etc.

Soluţia de a nu fi dezamăgiţi este de a-i accepta pe ceilalţi aşa cum sunt ei, fără să dorim să-i schimbăm.

Putem însă să schimbăm ceva. Ne schimbăm pe noi şi atitudinea noastră faţă de cei din jur, schimbăm modul cum ne raportăm la evenimentele din viaţă şi la situaţiile care îi implică pe ceilalţi şi desigur să scădem doza de “aşteptări”.

Când mergem la psiholog?

Mergem la psiholog/psihoterapeut atunci când simţim, nicidecum pentru că suntem “nebuni”.

Este bine de ştiut de la bun început că persoanele cu boli psihice reale sunt îndrumate să se prezinte la psihiatru, care este medic şi care va diagnostica tulburarea şi va interveni cu tratament medicamentos.

Când mergi la psiholog, mergi de fapt să te întâlneşti pe tine însuţi, să descoperi cine eşti şi cine poţi fi, să te conectezi la resursele tale interioare, ascunse.

La primele şedinte, fiecare îşi spune motivele pentru care “şi-a făcut curaj” să vină la cabinet şi voi prezenta câteva în continuare:

-“Simt că nu am încredere în mine şi în cei din jurul meu”;

-“Aş dori să mă cunosc mai bine, nu sunt mulţumit de viaţa mea”;

-“Nu mai fac faţă situaţiilor din viaţa mea şi nu doresc să-i încarc pe cei din jurul meu cu problemele mele”;

-“Doresc să pot gestiona conflictele şi furia, emoţiile negative”;

-“Sunt prea timid şi mi-ar plăcea să am o relaţie mai bună cu cei din jurul meu”;

-“Am gânduri negative, frici, mă simt trist şi nefolositor, nu pot dormi bine, sunt agitat”.

Acestea sunt doar o parte din intenţiile de schimbare ale oamenilor şi mă intreb uneori câţi alţii se regăsesc în ele.

Fiecare vine cu povestea lui, cu emoţiile şi trăirile sale, cu motivaţia personală, cu dorinţa şi aşteptările sale la aspecte noi, dezirabile legate de propria viaţă.

Psihologul va crea pentru tine un cadru sigur, plăcut, te va asculta cu atenţie şi empatie, va folosi o comunicare deschisă şi prietenoasă şi te va însoţi în propriul tău proces de schimbare.

Avantajele întâlnirii cu terapeutul tău:

  • vei ştii că te afli într-un loc sigur, confidenţial, alături de cineva care este aproape de tine şi care îţi oferă sprijin;
  • vei începe să vezi şi să înţelegi ceea ce înainte nu observai;
  • se dezvoltă capacitatea de a identifica şi urmări propriile emoţii, temeri, gânduri;
  • te eliberezi de gânduri insistente, care nu-ţi dau pace;
  • vei reuşi să te cunoşti mai bine şi asta se va vedea în toate aspectele vieţii tale;
  • schimbându-te pe tine, automat se schimbă şi cei din jurul tău şi mediul încojurător;
  • vei înţelege că fericirea interioară nu depinde de factori din exterior, ci de tine;
  • tu eşti responsabil pentru ceea ce ţi se întâmpla în viaţă.

Cât de bune sunt emoţiile negative?

Atunci când sunt cu clientul în cabinet, ca terapeut, mă străduiesc să fiu blândă, să nu judec şi să încurajez. Şi în timp ce ascult cu interes povestea lui, experienţele  dureroase, se întâmplă să aud : “Îmi pare rău că sunt aşa negativist”.

Un obiectiv esenţial al terapiei este să înveţi să recunoşti şi să exprimi o gamă completă de emoţii şi nu să te scuzi că faci asta. Cu cât reuşeşti să recunoşti cu mai multă uşurinţă aceste sentimente, să le exprimi fără dificultate, cu atât viaţa ta se va îmbunătăţi. Nu ţine emoţiile negative închise, neexprimate, ascunse, ele nu vor dispare de la sine, ci se vor instala încet-încet în adâncul sufletului tău, creând o stare de disconfort emoţional.

În cabinet întâlnesc multe persoane care luptă cu emoţii dureroase, cum ar fi furia, tristeţea, anxietatea, gânduri suicidale şi chiar cu ruşinea sau vinovăţia de a simţi emoţii negative. Deşi este bine ştiut că emoţiile pozitive trebuie cultivate şi trăite cu asumare şi intensitate, pot apărea şi probleme în viaţă care ne copleşesc brusc.

De fapt, furia şi tristeţea sunt o parte importantă a vieţii noastre, care duc către noi experienţe, iar acceptarea acestor emoţii sunt vitale pentru santatea noastră mentală. De cele mai multe ori, încercam să suprimam gândurile negative, să fugim de ele şi să încercam să le uităm.

Gândurile şi emoţiile pozitive pot desigur să ne dea o stare bună a sănătăţii mentale, iar unele teorii spun că starea supremă de bine a omului este atunci când suntem lipsiţi de orice emoţie negativă. Însă cum am putea să facem asta într-o lume în care provocările şi experienţele neplăcute sunt la tot pasul? Cum să ignorăm tot ce se petrece în jurul nostru? Cu siguranţă este imposibil.

Aşadar, emoţiile negative ne ajută să supravieţuim, să ne dezvoltăm şi să aducem îmbunătăţiri în viaţă noastră. Fără tristeţe, cum am putea recunoaşte fericirea?

Acceptarea emoţiilor negative

În loc să reprimăm emoţiile neplăcute, mai bine am descoperi cauza lor şi le-am accepta. Îmi place să le spun oamenilor că un gând e doar un gând şi o emoţie e doar o emoţie, nimic mai mult, care vine şi pleacă. Dacă simţim ceva care ne copleşeşte, poate că vei simţi nevoia să vorbeşti cu cineva sau să scrii într-un jurnal şi asta ne dă o stare de eliberare şi confort. Se întâmplă să nu avem acea persoană care să fie dispusă să ne asculte şi să nu ne judece, aşa că o alegere este aceea de a apela la cineva specializat, care ne poate ajută şi oferi suport.

Este imposibil să evităm complet emoţiile negative pentru că a trăi înseamnă a experimenta eşecuri, conflicte sau pierderi. Să învăţam să le facem faţă este cheia rezolvării lor şi să le acceptăm fără să ne fie ruşine că le simţim.

De ce trăim atât de multe frici?

O întrebare des întâlnită care apare datorită numărului din ce în ce mai mare de persoane care trăiesc tot mai des stări de teamă și anxietate. Frica este o emoție naturală care însoțește conștientizarea unui pericol sau unei amenințări. Memoria noastră înregistrează de-a lungul vieții emoții pe care le asociază cu diferite momente sau situații prin care trecem. Orice eveniment neplăcut care ne duce cu gândul la un pericol va declanșa acel sentiment de frică sau chiar panică, și repetandu-se, mintea noastră îl înregistrează și vom retrăi emoția ori de câte ori ni-l amintim.

Pericol real sau imaginar?

Frica este o lipsă de încredere în noi înșine și din această cauză nu avem încredere în “viaţă”. Nu avem încredere în abilitățile și resursele noastre, în tiparul nostru de gândire, în cei din jurul nostru. Astfel apare inevitabil nevoia de control. După mai multe încercări ne dăm seamă că nu putem controla totul și apare iarăși senzația de frică și mai intens. Frică ne limitează mintea. Oamenii au temeri legate de sănătate, de moarte, de a nu deveni săraci, de a nu pierde lucruri sau persoane, de a nu fi pe placul altora, precum și multe altele. De cele mai multe ori ne confruntăm cu fricile noastre personale, create de noi și mai puțin cu frici reale, care provin din mediul extern. Tindem să facem față cu mai mare ușurință unei amenințări externe (cum ar fi să ne ferim de accidente, de animale sălbatice, dezastre naturale) pentru că avem “reţeta”, știm cum să fugim din calea pericolului. Însă când vine vorba despre propriile noastre gânduri, cum putem fugi? Tot încercăm să găsim activități solicitante, să socializam cât mai mult, să găsim scopuri dificile care să ne țină ocupați. Dar constatăm că nu e suficient și când ne oprim din toate acestea, gândurile și frica revin. Pentru cât timp vom reuși să ne ținem fricile ascunse? Probabil nu foarte mult timp. Ele vor reapare și vor reveni cu mai multă putere.

Cum reușim să ne eliberăm de frici?

În momentul când ai recunoscut că ești în impas și temerile au pus stăpânire pe tine, începi să cauți rezolvare, uneori fără să-ți dai seamă. Cauți de forumuri, întrebi prietenii, te gândești și încerci să scapi de aceste emoții de frică copleșitoare. Este important să identificăm frică și cauza. Care sunt motivele îngrijorării și cât sunt ele de reale? Care a fost situația ta de viață care ți-a stârnit aceste gânduri de panică? Este nevoie de evaluare personală, de identificare a factorilor favorizanți declanşării fricii, de dezvoltare personală și chiar de îndrumarea unui specialist pentru că tu să reușești să înlocuiești gândurile negative cu unele pozitive și funcționale.

Cel care renunță la lume, renunță și la lumea oamenilor. Poveste terapeutică.

O povestire anonimă relatează despre un pustnic, care se așezase odată pe o piatră chiar în fața intrării în peștera lui. Era plăcut să se bucure de razele calde ale soarelui în acele ore ale dimineții. Constată că măgarul care venea în fiecare zi la aceeași oră să pască iarba, tocmai sosise.

-Bună ziua, măgarule, l-a salutat el.

Animalul, mirat că pustnicul se hotărâse să vorbească pentru prima dată în treisprezece ani, a deschis botul uluit și scapă iarba pe care tocmai și-o băgase în gură.

-Bună ziua, pustnicule, spuse măgarul. Dar cum de te-ai hotărât să vorbești?

Pustinicul i-a răspuns că venise timpul. Animalul îl întrebă ce îl făcuse să părăsească zarva vieții cotidiene și să prefere singurătatea munților. Pustnicul îi răspunse că avusese o înaltă funcție publică în țara lui natală, dar preferase să înfrunte o provocare mai mare: să trăiscă departe de lume.

-Minți, îi spuse asinul. Ești aici pentru că este mai usor să duci o existență departe de problemele zilnice, decât să te înțelegi cu toți și cu fiecare în parte.

Ascultând vorbele acestui animal pe care îl asociase întotdeauna cu prostia, pustnicul a decis să termine cu izolarea sa și s-a întors în sânul civilizației, ca să-și încerce propriile forțe.

Nu există mai  mare provocare spirituală decât conviețuirea cu cei care sunt altfel decât noi.

Cum gândești, așa te simți

Mai toată lumea a auzit despre “puterea minții”. Deși este îndoielnic că mintea omenească poate controla obiecte prin simpla putere a minții, este din ce în ce mai evident că gândurile și percepțiile pot influența semnificativ stările noastre de spirit, sentimentele și emoțiile.

De câte ori nu auzim sau chiar noi spunem: “Asta chiar m-a scos din minți”, “m-a deranjat foarte tare”, “Cât m-am putut enerva”, ca și cum o serie de evenimente externe ar avea control direct asupra stării noastre de spirit. În realitate, nu evenimenele declanșează emoțiile, ci cum ne raportăm la ele, ceea ce gândim legat de evenimentele respective.

Reacțiile noastre emoționale spontane la stimuli externi sunt, în realitate, efectul combinat al evenimentului extern și al interpretării pe care o dăm acestuia.

Este bine de știut că noi deținem controlul asupra emoțiilor noastre și că nu suntem creaturi neajutorate, care nu au nicio putere asupra stărilor lor afective. Simpla acceptare a faptului ca gândirea ne afectează emoțiile reprezintă un pas important pe drumul ce duce către o viață mai frumoasă și mai sănătoasă.