Frica, duşmanul imaginar

Adesea ne îngrijorăm de posibile situații pe care ni le imaginam ca fiind neplăcute sau periculoase.
Expresia “Mi-e frică să nu..” poate fi completată în multe moduri care ne limitează acțiunile. Îți amintești de câte ori ți-ai zis “mi-e frică să nu greșesc”? sau “mi-e frică să nu mă fac de râs” sau “mi-e frică să nu pățesc ceva”? În spatele scuzelor de a ieși din zona de confort, stă bine ascunsă frica și preferam să credem în propriile noastre scenarii negative.

Cum apare frica în mintea noastră?
Frica apare încă de când suntem mici și suntem învățați că suntem înconjurați de multe lucruri periculoase. Pe măsură ce creștem și trăim experiențe personale, începem să fim noi atenți la posibile pericole sau situații care ne-ar produce o stare deloc agreabilă. Desigur că există o grămadă de posibilități care cu adevărat ne pot face rău, mă refer la pericolele reale cum ar fi: un incediu, cutremur, un animal sălbatic sau un hoț și de care știm cum să ne ferim.
Tu te-ai gândit cum apare frica de pericole imaginare în mintea ta, acele gânduri care încep cu “mi-e frică să nu..”?

Mintea noastră este învățată în timp să ne ofere limite prin generalizare. De exemplu, o dată ai inițiat o discuție cu cineva care nu a fost prea interesat de tine sau de ce aveai de spus și ai avut tendința ca ulterior să eviți să mai ai această inițiativă din teama de a nu fi respins.
În realitate nu este așa. Este foarte posibil ca persoana respectivă să nu fi avut o stare bună (poate se certase cu cineva înainte, poate avea un părinte bolnav sau proiectul la serviciu îi dădea bătăi de cap) sau poate pur și simplu nu se conectase la discuția cu tine. Asta nu înseamnă că ești o persoană care nu merită atenție și interes. Intrăm în capcana minții noastre care ne spune că dacă o dată s-a întâmplat ceva ce nu ne-a plăcut, se va întâmpla mereu la fel și e bine să evităm. Însă adevărul este că fiecare situație este particulară și sunt factori noi care o fac să fie diferită de alte momente din trecut. Din acest motiv generalizarea nu este bună, pentru că nu există situații identice, ci doar percepția noastră este aceeași. Dacă ai acționa mereu atunci când dorești ceva, fără să iei în calcul posibilele scenarii imaginare negative și neplăcute, ai fi încântat să vezi cât de multe realizări și bucurii ai avea. Imaginează-ți ce planuri noi ți-ai face. În ce mod s-ar schimba starea ta și cum te-ai simți dacă n-ai decide în funcție de temerile tale?

Fricile vin să ne limiteze.
Încrederea ne ajută să creștem!