Toți oamenii pe care îi cunosc în cabinet aduc cu ei propriile povești unice și emoționante.
Obișnuiesc să întreb la prima ședință: “Care este motivul pentru care ne cunoaștem astăzi?”
Și cei mai mulți, după ce aleg o problemă care îi frământă, se duc cu gândul undeva în trecut și, amintindu-și ceva dureros, cu greu își pot controla emoțiile și încep să plângă. Îi încurajez să plângă, dăruindu-le suficient răgaz. Lacrimile vin ca o eliberare și fac parte din procesul terapeutic al fiecăruia dintre noi. Așa începe vindecarea de trecut. Cei mai mulți vin cu lecția învățată de acasă și știu deja că prezentul lor este strâns legat de experiențele din copilărie, alții însă sunt mirați și nu văd legătura între cele două etape. Când suntem copii intrăm în contact prima dată cu familia noastră, apoi și cu alți oameni și așa începem să descoperim lumea, despre care la început nu știm nimic.
O vezi pe mama ta, îl vezi pe tatăl tău, poate și pe bunicii tăi și primești de ei tot ceea ce au ei de oferit: hrană, grijă, iubire, protecție, timp, atenție și acceptare necondiționată. Acesta este scenariul ideal pe care ni-l dorim cu toții ca să devenim niște adulți sănătoși și echilibrați.
Ce se întâmplă însă atunci când unul sau mai multe din “ingredientele” de mai sus îți lipsesc?
Asta înseamnă că nevoile tale de la momentele respective erau neîndeplinite. Pe măsură ce simți, ca și copil, că nu ești suficient de iubit, de protejat sau acceptat, începi să crezi că tu ești cel care are o problemă și că din cauza ta părinții se poartă indiferent cu tine, că nu te iubesc sau te resping.
Violența fizică și abuzul emoțional (jigniri și înjurături), lipsa de afecțiune și iubire, lipsa aprecierii și acceptării necondiționate (ești comparat cu alți copii sau ești acceptat doar dacă ești “perfect”), duc inevitabil la răni adânci și extrem de dureroase în psihicul tău.
Deși fiecare dintre noi avem o poveste unică, sunt elemente comune care se regăsesc în cele mai multe dintre mărturisirile noastre, atunci când ne dăm voie să fim vulnerabili și să cerem ajutor.
Am auzit și trăit emoția unor cuvinte care sunau cam așa:
“Mi-aș fi dorit ca mama să-mi fi spus că mă iubește”,
“Când venea tata acasă, mă prefăceam că dorm ca să nu interacționez cu el”,
“Părinții îl favorizau mai mult pe fratele meu”,
“Încercam mereu să-l mulțumesc pe tata și niciodată nu mă aprecia”,
“N-am fost pusă niciodată pe primul loc”,
“Mi-aș fi dorit ca tata să mă fi aparat când mama mă bătea”.
Ca și copil, te aștepți ca acasă să primești tot ce ai nevoie ca să te simți protejat, apreciat și iubit de cei mai apropiați oameni din viața ta, părinții. În momentul în care aceste așteptări nu se confirmă, te simți din ce în ce mai trist, afectat, speriat și abandonat, ceea ce este destul de greu de gestionat pentru un copil. Poate până acum, când te gândeai la cuvântul “traumă” îți venea în mine un eveniment negativ puternic cum ar fi un incediu, accident, divorț, doliu, agresiune fizică sau sexuală.
Însă cele mai multe răni vin din trauma nevoilor neîndeplinite din copilărie.
Lipsurile emoționale timpurii pot produce dezastre majore în viața ta de adult care determină comportamente disfuncționale cum ar fi: anxietatea, atacuri de panică, diferite fobii, stimă de sine scăzută, gelozie, anxietate socială, dependențe (de substanțe, jocuri sau pornografie), violență necontrolată sau perfecționism (căutarea permanentă a validării și aprecierii).
Creăm astfel mecanisme de auto-apărare în fața acestor răni vechi și trăim după acest tipar adaptativ ca să ne ferim de suferință. Această durere interioară este ca un inamic invizibil cu care noi ne luptăm în permanență, dar repet, noi nu-l vedem, doar îl simțim. Te-ar ajuta mai mult să dai jos masca acestui “dușman” numit “trecutul”care îți produce blocaje și disconfort emoțional și să-l privești în ochi cu curaj.
Pe măsură ce vorbești despre durerile tale, despre cele mai grele și bine ascunse momente din viața ta, vei simți o eliberare din ce în ce mai mare și vei putea lua alte decizii, îndepărtând vocea apăsătoare a trecutului tău. Niciodată nu e prea târziu să vindeci rănile copilăriei, să le accepți și să le integrezi în viața ta de adult și apoi să poți să mergi mai departe pe propriul tău
drum.
Sunt alături de tine să te descoperi ce te “doare” și să te ajut să fii bine.
Psiholog clinician/Psihoterapeut Mirela Gheorghe
0732438643
București
