O întrebare des întâlnită care apare datorită numărului din ce în ce mai mare de persoane care trăiesc tot mai des stări de teamă și anxietate. Frica este o emoție naturală care însoțește conștientizarea unui pericol sau unei amenințări. Memoria noastră înregistrează de-a lungul vieții emoții pe care le asociază cu diferite momente sau situații prin care trecem. Orice eveniment neplăcut care ne duce cu gândul la un pericol va declanșa acel sentiment de frică sau chiar panică, și repetandu-se, mintea noastră îl înregistrează și vom retrăi emoția ori de câte ori ni-l amintim.
Pericol real sau imaginar?
Frica este o lipsă de încredere în noi înșine și din această cauză nu avem încredere în “viaţă”. Nu avem încredere în abilitățile și resursele noastre, în tiparul nostru de gândire, în cei din jurul nostru. Astfel apare inevitabil nevoia de control. După mai multe încercări ne dăm seamă că nu putem controla totul și apare iarăși senzația de frică și mai intens. Frică ne limitează mintea. Oamenii au temeri legate de sănătate, de moarte, de a nu deveni săraci, de a nu pierde lucruri sau persoane, de a nu fi pe placul altora, precum și multe altele. De cele mai multe ori ne confruntăm cu fricile noastre personale, create de noi și mai puțin cu frici reale, care provin din mediul extern. Tindem să facem față cu mai mare ușurință unei amenințări externe (cum ar fi să ne ferim de accidente, de animale sălbatice, dezastre naturale) pentru că avem “reţeta”, știm cum să fugim din calea pericolului. Însă când vine vorba despre propriile noastre gânduri, cum putem fugi? Tot încercăm să găsim activități solicitante, să socializam cât mai mult, să găsim scopuri dificile care să ne țină ocupați. Dar constatăm că nu e suficient și când ne oprim din toate acestea, gândurile și frica revin. Pentru cât timp vom reuși să ne ținem fricile ascunse? Probabil nu foarte mult timp. Ele vor reapare și vor reveni cu mai multă putere.
Cum reușim să ne eliberăm de frici?
În momentul când ai recunoscut că ești în impas și temerile au pus stăpânire pe tine, începi să cauți rezolvare, uneori fără să-ți dai seamă. Cauți de forumuri, întrebi prietenii, te gândești și încerci să scapi de aceste emoții de frică copleșitoare. Este important să identificăm frică și cauza. Care sunt motivele îngrijorării și cât sunt ele de reale? Care a fost situația ta de viață care ți-a stârnit aceste gânduri de panică? Este nevoie de evaluare personală, de identificare a factorilor favorizanți declanşării fricii, de dezvoltare personală și chiar de îndrumarea unui specialist pentru că tu să reușești să înlocuiești gândurile negative cu unele pozitive și funcționale.