Cât de bune sunt emoţiile negative?

Atunci când sunt cu clientul în cabinet, ca terapeut, mă străduiesc să fiu blândă, să nu judec şi să încurajez. Şi în timp ce ascult cu interes povestea lui, experienţele  dureroase, se întâmplă să aud : “Îmi pare rău că sunt aşa negativist”.

Un obiectiv esenţial al terapiei este să înveţi să recunoşti şi să exprimi o gamă completă de emoţii şi nu să te scuzi că faci asta. Cu cât reuşeşti să recunoşti cu mai multă uşurinţă aceste sentimente, să le exprimi fără dificultate, cu atât viaţa ta se va îmbunătăţi. Nu ţine emoţiile negative închise, neexprimate, ascunse, ele nu vor dispare de la sine, ci se vor instala încet-încet în adâncul sufletului tău, creând o stare de disconfort emoţional.

În cabinet întâlnesc multe persoane care luptă cu emoţii dureroase, cum ar fi furia, tristeţea, anxietatea, gânduri suicidale şi chiar cu ruşinea sau vinovăţia de a simţi emoţii negative. Deşi este bine ştiut că emoţiile pozitive trebuie cultivate şi trăite cu asumare şi intensitate, pot apărea şi probleme în viaţă care ne copleşesc brusc.

De fapt, furia şi tristeţea sunt o parte importantă a vieţii noastre, care duc către noi experienţe, iar acceptarea acestor emoţii sunt vitale pentru santatea noastră mentală. De cele mai multe ori, încercam să suprimam gândurile negative, să fugim de ele şi să încercam să le uităm.

Gândurile şi emoţiile pozitive pot desigur să ne dea o stare bună a sănătăţii mentale, iar unele teorii spun că starea supremă de bine a omului este atunci când suntem lipsiţi de orice emoţie negativă. Însă cum am putea să facem asta într-o lume în care provocările şi experienţele neplăcute sunt la tot pasul? Cum să ignorăm tot ce se petrece în jurul nostru? Cu siguranţă este imposibil.

Aşadar, emoţiile negative ne ajută să supravieţuim, să ne dezvoltăm şi să aducem îmbunătăţiri în viaţă noastră. Fără tristeţe, cum am putea recunoaşte fericirea?

Acceptarea emoţiilor negative

În loc să reprimăm emoţiile neplăcute, mai bine am descoperi cauza lor şi le-am accepta. Îmi place să le spun oamenilor că un gând e doar un gând şi o emoţie e doar o emoţie, nimic mai mult, care vine şi pleacă. Dacă simţim ceva care ne copleşeşte, poate că vei simţi nevoia să vorbeşti cu cineva sau să scrii într-un jurnal şi asta ne dă o stare de eliberare şi confort. Se întâmplă să nu avem acea persoană care să fie dispusă să ne asculte şi să nu ne judece, aşa că o alegere este aceea de a apela la cineva specializat, care ne poate ajută şi oferi suport.

Este imposibil să evităm complet emoţiile negative pentru că a trăi înseamnă a experimenta eşecuri, conflicte sau pierderi. Să învăţam să le facem faţă este cheia rezolvării lor şi să le acceptăm fără să ne fie ruşine că le simţim.