Pentru că sunt și eu o ființă omenească, nu perfectă și atotștiutoare cum ar crede unii despre psihologi, mi s-au întâmplat și mie lucruri care se întâmplă de obicei oamenilor.

Spun că nu sunt perfectă pentru că de multe ori mi s-a pretins să am un comportament luat din cărți și pus direct și prelucrat în relațiile cu oamenii.  Pentru că sunt psiholog și “trebuie” să știu. Ei bine, mă bucur că nu pot să fiu din cărți pentru că altfel n-aș mai simți atât de intens emoțiile.

Și pentru că a venit vorba de emoții, îmi vine în minte una despre care am vorbit mai puțin. Acea emoție bizară, mai greu de pus în cuvinte, în care te simți “folosit”. Mereu îmi zic să fiu atentă și să cântăresc mai bine situațiile în care intru. Cred că toți ne zicem asta. Să gândesc la “rece” și să nu mă implic emoțional. Este o capcană. Din experiența mea, acest lucru este imposibil. Nici nu aș putea să îndrum pe cineva vreodată să despartă emoția de rațiune. Poate să le îmbine cu o stare mai prezentă de conștiință.

Să revin la emoția despre care îmi propun să îți vorbesc: aceea de a te simți folosit.

De-a lungul vieții m-am întâlnit de câteva ori cu acest sentiment. În ultima perioadă reușisem să mă feresc bine de el. Am fugit eu ce am fugit, dar într-o secundă de neatenție și oboseală, m-a prins din urmă. Și știi la ce mă refer când spun că m-a prins?

Mă refer la faptul că oricare dintre noi, fără excepție, fugim de câte ceva ce credem că nu putem gestiona. Evităm pentru că nu vrem să suferim. Clasica metodă de autoapărare (fuga sau evitarea) dă rezultate, dar nu garantează și permanența lor. 

Cum se simte?

A te simți folosit, este o trăire completă. Este atât un gând cât și o emoție. Un cocktail care poate fi extrem de toxic atunci când ți-l “oferă” cineva. 

Personal, eu îl trăiesc ca un soi de enervare cu frustrare, un sentiment de neajutorare și nedreptate, ca și cum ți s-ar fi furat ceva. Reacția? Îți vine să plângi și să spargi ceva în același timp. Îți vine să plângi in primul rând pentru tine, nu după cineva. Tristețea și furia apar simultan. Pe de o parte vorbim de gândul de neîncredere în oameni și de sentimentul de neapreciere, pe de altă parte, dorești să obții cu orice preț atenția și recunoașterea acelei persoane care te face să te simți neimportant. 

Te simți folosit atunci când dai mult și primești puțin. În relațiile de cuplu este des întâlnit scenariul când unul dintre parteneri face orice ca să-l mulțumească pe celălalt din dorința de a nu-l pierde și de a păstra o armonie. În timp, aceste lucruri duc la resentimente, furie și retragere. 

Oferi mult pentru că speri ca într-o zi se va ajunge la un echilibru. 

Fie că ești bărbat sau femeie, se simte la fel. Iar atunci când te simți folosit este ca și cum tu nu contezi. Ca și cum cineva te aruncă și nu mai are nevoie de tine. Te simți mințit și asta te înfurie pentru că ai dat voie să se întâmple acest lucru. Trăim de multe ori acest gen de minciună și o acceptăm într-un fel conștient. Știm că ea există și rămânem în ea.

Emoția asta de a fi folosit, te zdruncină atât de mult încât, atunci când nu mai poți, îți vine să zici: “mai bine îmi dădea o palmă, durea mai puțin”. 

În ce situații apare?

Te simți folosit in raport cu ceilalți. La serviciu, în relațiile de iubire, de prieteni sau chiar de persoane necunoscute. Însă cu cât persoana care te face să te simți așa este mai importantă pentru tine, cu atât durerea este mai mare. Ai zice că un om care te iubește n-ar putea să îți producă suferință și te încrezi în el așa cum te-ai încredere în propria persoană. Și faci lucruri pentru acel om, exact cum le-ai face pentru tine dacă te-ai diviza în două.

E ca și când mergi pe stradă liniștit și dintr-o dată vezi un om sărac. Îți activezi compasiunea și îl lași pe acel om să se apropie de tine. Îți cere ceva. Privești în ochii lui și îți dai seama că are nevoie de ajutor. “Cum ar fi dacă eram eu în locul lui?”, îți zici poate în gândul tău. Deschizi portofelul și îi întinzi o bancnotă. Vrei să îl ajuți. Supriză! Omul se transformă brusc, îți fură tot portofelul și fuge. Rămâi într-o stare de șoc și nu-ți vine să crezi ce se întâmplă.

Dar când vorbim de furtul de emoții, rana este chiar și mai mare.

Iată câteva semne care îți arată că cineva se folosește de tine:

• Ești nevoit/ă să sări mereu în ajutorul persoanei care are nevoie de tine, chiar și fără îți ceară
• Nu îți sunt apreciate gesturile. Dacă persoana respectivă nu își exprimă recunoștința pentru gesturile pe care le faci, este un semn că se folosește de tine.
• Te caută doar atunci când are nevoie să îi faci o favoare sau să-i fii alături emoțional

Există două tipuri de manipulatori care obțin mereu ceva de la tine: “agresorul” și “victima”. Un manipulator agresor îți induce o senzație de frică permanentă folosind amenințări, intimidări și critică excesivă pentru a te controla. Manipulatorul victimă aprinde in interiorul tău un sentiment de vină și nevoia de a-l salva prin faptul că pare mereu rănit și neajutorat. 

Relațiile de cuplu aduc astfel de momente. Unul oferă mai mult decât altul. Iar când dezechilbrul este prea mare, apar momente furtunoase. Cel folosit se revoltă, suferă, dar de multe ori nu iese imediat din relație. Rămâne acolo, crezând că doar “i se pare”, așa cum îi transmite celălalt.  Și ce face? Oferă în continuare și mai mult în speranța că i se vor recunoaște meritele. Sunt și cazuri fericite, în care situația se reglează. 

În celelalte cazuri, cel care oferă mult rămâne să simtă mai departe neapreciere și respingere. 

Se întâmplă astfel de momente și la serviciu. Atunci când ți se cer extra sarcini, nu-ți sunt recompensate orele suplimentare sau munca ta este atribuită ca merite altor persoane. 

Ce  fac când mă simt folosit?

Ca oricare om care trece printr-o așa emoție, ultima oară când am simțit asta, m-a pus la pământ. Nu există să treci prin niște trăiri puternice fără ca la început să fii răpus.

Este faza aceea în care te întrebi de ce nu ai avut ochii să vezi adevărul, în care te întrebi de ce ai meritat asta, în care îți vine să-ți dai palme de ciudă.

E normal să ne manifestăm așa.

Mai departe intervine și partea dezvoltată a mea. Fac o analiză și mă întreb: “cu ce te ajută să mă enervez?” Tot eu îmi răspund singură: “la nimic, oricum nu pot schimba nimic, ba chiar îmi dăunează să rămân blocată în felul asta”.

Apoi mă întreb în continuare: “Există o parte bună în toată povestea asta?” Și sigur există, poate nu o văd  fix acum. De-a lungul vieții mele, fără nicio excepție și doresc să subliniez asta, tot ce părea să fie groaznic și dureros m-a ajutat să urc și mai mult pe treptele dezvoltării mele.

Am o recunoștință imensă tuturor evenimentelor și oamenilor care au contribuit la ceea ce sunt acum. Și cred că dacă n-aș simți subiectiv tot ceea ce poate simți în viața lui un om, nu aș fi putut să-i înțeleg pe oamenii care vin la terapie.

Fiecare trăire mă duce mai aproape de a oferi suport cât mai real celor care au nevoie de mine. 

Dar să revenim la tema principală: “ce să fac când mă simt folosit?”

În primul rând să îți aduni forța necesară să oprești povestea toxică în care te afli. E  greu pentru că pare neterminat, tu ai dat, nu ai primit și vrea să recuperezi “investiția” și să primești recunoștință de la celălalt. Cel mai dificil este să închei lucruri neterminate, care se puteau întâmpla “altfel”. Tendința este să investești și mai mult. 

Dacă decizi să ieși din poveste, atunci povara începe să dispară. Ai poate lucruri de oferit, emoții sincere, timp, respect și fericire.

Oferă-ți aceste lucruri ție. Știu că acest lucru presupune ceva efort pentru poate nu stă în obișnuința ta. Dar întreabă-te: cât de mult mai poți pierde?

Îmi vine în minte chiar acum o situație care face parte tot din categoria pierdere-câștig. 

Cu mulți ani în urmă, înainte să fi început  să studiez psihologia, am avut un mic bussines în orașul în care locuiam atunci. Din motive diferite, nu era cel mai fericit mod de a-mi câștig existența. Vedeam asta și mă apăsa că nu merge așa cum mi-aș dori. Deși eram implicată și investeam tot mai mult. Cum am zis, mă apăsa tot mai mult și îmi aducea mai mult nefericire decât bucurie și câștig.

Citind o carte a lui Dale Carnegie, mi-au rămas ochii asupra unui paragraf. Am avut acel moment de iluminare. Este momentul să pun stop pierderii. Cu cât investesc mai mult cu atât pierd mai mult. Când mă voi opri, se va opri și pierderea mea. Tot ce trebuie să fac este să accept pierderea de până acum.

Am păstrat de atunci cu un lucru extrem de important în mintea mea: cu cât opresc mai repede pierderea, cu atât suferința este mai mică.

Ți-am dat acest exemplu pentru că așa am aplicat și în relațiile toxice cu oamenii. Este un lucru verificat. Să analizezi pierderea și să o oprești cât mai repede este modul în care îți poți recăpăta liniștea. Asta desigur, după ce ai făcut tot ce putea face înainte să renunți.

Frustrarea se transformă în liniște și poți vedea foarte clar ce ai de făcut mai departe.

Și așa am început să zâmbesc din nou.

Îmi place să zâmbesc și asta îmi da putere.

Uneori oamenii vor să-ți ia zâmbetul, unii chiar reușesc.

Însă în fiecare întâmplare neplăcută există și o parte bună.

Și ori de câte ori, ceilalți vor să mă întristeze, voit sau nevoit, merg mai departe, doar nu o să opresc tocmai acum. Acest lucru ți-l doresc și ție, fie că ești femeie sau bărbat și te invit, la final de articol, să ai un moment de reflecție și să te gândești la ce nu este drept față de tine și ai vrea să ai puterea să oprești.