Relațiile de cuplu aduc multă împlinire, dragoste și bucuria de a fi în doi, dar și câte resentimente, furie și frustrare?

Comunicarea este însă ingredientul de bază pentru ca o relație să funcționeze. Însă în toate relațiile, chiar și în cele sănătoase, apar inevitabil conflictele. Modul cum gestionează partenerii apariția unui conflict, poate prezice succesul sau eșecul în relație. 

Exemplul:

 Eu vorbesc –> tu auzi –>  nu asculți  

Tu vorbești –> eu aud ->  mă gândesc la replică (atac sau apărare),

 spune mult despre greșelile pe care le comitem în comunicare.

Nu suntem învățați nicăieri cum să comunicăm, nici în familie și cu atât mai puțin la școală. În sistemul de învățământ, comunicarea își pune mult bazele pe o dinamică unilaterală de tip întrebare-răspuns. Nu erau încurajate creativitatea și nici răspunsurile personale, ci erau acceptate răspunsurile din carte sau cele pe care le așteaptă dascălul.

Mai ales în perioada de trecere de la comunism la democrație, generația anilor ‘80-‘90, elevii au învățat pe acest model rigid, cu multă limitare și frică în exprimare.

Mie personal, acest model mi-a creat dificultăți în felul cum mă raportez la persoana din fața mea. Mi-a dezvoltat o stângăcie în a reuși să îl înțeleg mai bine pe celălalt și, de asemenea, să mă fac înțeleasă. Și recunosc că încă lucrez la schimbarea acestui obicei cu unul mai sănătos și mai funcțional și nu e deloc ușor. 

Comunicarea sănătoasă

Ne lovim aproape zilnic de acel sentiment neplăcut când nu reușim să ne exprimăm și să ne facem bine înțeleși.

Cele două aspecte care țin de o bună înțelegere între doi parteneri sunt: ce transmit și cum sunt înțeles (și ascultat). Și indică faptul că, in comunicare, nu este doar responsabilitatea celui care transmite, ci și a celui care ascultă.

A comunica înseamnă “împreună”. A te exprima sănătos este un bilet dus-întors care include următoarele etape:

 -mă exprim

-primesc confirmarea că am fost înțeles

-ascult la rândul meu

-confirm ce am înțeles

 Orice etapă omisă este un pas mai aproape de conflict.

Cum învăț să comunic în relație?

Să asculți

Să asculți înseamnă să primești ce spune celălalt fără să judeci, să-i permiți să spună cât mai mult, să transmiți apoi ce ai înțeles și să pui întrebări deschise. Să asculți înseamnă să te abții o vreme de la a răspunde și doar să însușești mesajul pe care îl primești. Și ceea ce pare și mai dificil, este să putem asculta o poveste sau o situație, fără să avem senzația imediată de a interveni cu sfaturi sau de a găsi rezolvare. De multe ori, oamenii vor să descarce o emoție, niște gânduri. Și prezența cuiva care doar ascultă face, la propriu, minuni. 

Să te exprimi

A vorbi înseamnă să transmiți un mesaj în nume propriu din prisma a ceea ce simți, gândești, îți amintești sau îți dorești. Adesea ne blocăm la un nivel sau altul. Din teamă că nu ne facem înțeleși și din frică să nu fim vulnerabili, oprim comunicarea sau o ducem într-un alt registru. Pe măsură ce înveți să primești din partea celuilalt un refuz, o părere mai tăioasă sau aprecieri, atunci și modul de a te exprima începe sa fie mai liber și mai puțin inhibat. Transmite ce ai de spus, clar și asertiv, altfel nimeni nu va ști ce gândești cu adevărat.

Și nu doar piedicile din comunicare aduc stres în viața de cuplu, uneori și liniștea, când e prea apăsătoare creează un real disconfort. 

Liniștea apăsătoare din cuplu 

Liniștea din cuplu despre care urmează să-ți vorbesc, nu se referă la momentele când nu ne certăm, ci la nevoia de “a nu vorbi”.

Tăcerea potrivită și de calitate poate fi un echilibru excepțional, mai ales în relațiile de lungă durata. Este un echilibru delicat, în care, dacă ambii parteneri reușesc să intre, succesul este garantat. Înseamnă că cei doi sunt bine unul cu altul  și se bucură fiecare în tăcere de prezența celuilalt.

Format din Eu, Tu și Noi, un cuplu include atât timp separat cât și timp împreună îmbinat armonios și securizant. Dacă ai ajuns aici, poți să te declari un fericit “câștigător” al unei relații sănătoase. 

Liniștea poate deveni apăsătoare atunci când, de exemplu:

Să ne imaginăm un cuplu. Aflați într-o călătorie cu mașina, la un moment dat se instalează liniștea. În timp ce conduce mașina, bărbatul se lasă purtat de gânduri, admirând în același timp decorul verde al naturii. Este relaxat și plutește în visare, fiind atent la condus și gândindu-se ce bine se simte alături de soția sa.

Femeia însă este neliniștită de această tăcerea și o percepe ca pe o respingere sau ca pe o lipsă de iubire. Se gândește la mai multe scenarii, îi vin în minte mai multe subiecte rămase neîncheiate și rupe tăcerea cu un ton de reproș: “De ce nu mai zici nimic? Ai ceva cu mine?” 

Proiectând propriile temeri asupra celuilalt, care în cele mai multe cazuri nici nu sunt reale, putem da naștere celor patru elemente care care pun pe butuci comunicarea în cuplu.

 Cei 4 călăreți ai apocalipsei

Metafora “cei 4 călăreți ai apocalipsei” (denumire dată de institutul Gottman care se ocupă de cercetare și tehnici privind relațiile), reprezintă stilurile de comunicare care pot prezice încheierea unei relații: critica, disprețul, defensiva și împietrirea.

Critica 

Critica reprezintă un atac la persoană prin acuze neîncetate care au legătură în esență cu o nemulțumire veșnică îndreptată către partener/ă.

“Niciodată nu te gândești la mine!”

“Nu ești în stare să spui ce trebuie!”

“Ți-am zis de-atâtea ori să-ți duci farfuria!”

“Mâncarea asta are un gust oribil”

Pe măsură ce critica devine o problemă generalizată, cel acuzat se simte respins și rănit, încrederea în propria persoană scade vizibil. Acest lucru atrage nevoia în care agresorul să manifeste și mai multă critică. Și ca un bulgare de zăpadă ce se tot rostogolește, se ajunge în cele din urmă la dispreț.

 

Antidotul: Dacă ceva nu este pe placul tău, în loc să critici, formulează în numele tău o plângere, exprimându-te blând și neacuzator: (“Mă simt nebăgat/a în seamă, mi-aș dori să putem vorbi sau să facem ceva împreună”). 

Disprețul

Dacă prin critică atacăm caracterul partenerului, apelând la dispreț ne poziționăm pe un nivel de superioritate. Comunicarea “de sus” folosește sarcasmul, batjocura, lipsa de respect și limbaje ale corpului care ridiculează (imitarea, datul ochilor peste cap). Tot aici sunt incluse jignirile și injuriile. Este ca o lovitură de suliță ce-l imobilizează pe celălalt și îi rănește direct o zonă emoțională fragilă, dar care va produce ulterior un întreg joc de reacții. 

“Nu te uiți la tine cum stai toată ziua pe canapea? N-am de gând să te iau de crescut. M-am plictisit deja de atitudinea ta de copil”

“Uite-te cum arăți acum, n-aș merge cu tine nici să ducem gunoiul împreună”

Persoana țintă a disprețului se simte desconsiderată și fără valoare și începe să aibă resentimente și chiar ură.

Relațiile în care partenerii comunică frecvent folosind critica și disprețul sunt pe punctul de a se destramă sau trăiesc o viață împreună greu de suportat.

 Antidotul: Comunică cu respect, chiar dacă nu se întâmplă totul așa cum îți dorești. Pentru produce schimbări la partener, poți folosi mai degrabă încurajarea și aprecierea.

Chiar dacă în mod automat îți mai scapă critici și acuze, folosește raportul de 5:1. La o critică folosită, echilibrează balanța cu 5 aprecieri și lucruri pozitive. Începe să spui mai des “mulțumesc” și “te rog”. Cele două cuvinte fac minuni.

Defensiva

Ca răspuns la critică, defensiva intră în apărare. Apare iminent nevoia de a căuta scuze, de a face pe nevinovatul, astfel ca partenerul să înțeleagă și să înceteze acuzațiile.

Această strategie nu are prea mult succes pentru că este interpretată de celălalt ca o formă de refuz mascat la cerințele pe care ți le atribuie. Asta nu îl mulțumește pe acuzator, chiar mai mult, posibil să se înfurie și să nu devină deloc mai tolerant. Cu cât folosești mai des strategia defensivă  înseamnă pentru celălalt că nu îți asumi responsabilitățile și cauți doar scuze.

 “Am fost atât de ocupat/ă  încât nu am reușit să merg să cumpăr pâine”, “M-am simțit rău și nu am putut să mă ocup de curățenie”

 

Antidotul: Defensiva te ajută pe moment, pe termen lung apelează mai degrabă la asumarea responsabilității. Poți prelua o parte din vină, gândindu-te la nevoia celuilalt care ți-a cerut ceva. Asta nu înseamnă că lași mereu de la tine, ci discutând, va împărțiți sarcinile și puteți evita conflictul.

Împietrirea

Este răspunsul la comportamentul de dispreț. Este un rezultat la o copleșire psihică căreia nu-i mai putem face față și care produce o lipsă de apărare și imposibilitatea de a mai discuta lucrurile rațional. Îți amintești de expresia “a lua poziția mutului”?  Împietrirea este o formă de deconectare, de ieșire din discuție și de evitare totală a subiectului.

Este un mecanism de apărare în față disprețului, cu efecte bune pe moment, dar pe termen lung aduce consecințe negative pentru viața de cuplu. Problemele rămân neîncheiate, frustarea  și resentimentele cresc și tiparul dispreț/evitare se repetă până la faza când cuplul se desparte.

Antidotul: Ia-ți timp de calmare. Timp de jumătate de oră poți avea un timp al tău, însă revino la discuție, comunicând respectuos și rațional.

Nu aștepta totuși să ajungi într-un punct critic al relației tale, identifică din timp dușmanii “călăreți” care s-au instalat și propune-ți să devii conștient de antidotul împotriva lor. 

Odată intrați într-o dinamică defectuoasă, e nevoie adesea de o terță persoană care să indice o reașezare, o recentrare care să aducă claritate și o comunicare reală. Terapia de cuplu este o soluție bună pentru salvarea relației. Din păcate, la cabinet ajung cuplurile într-o fază avansată de tensiune și resentimente și chiar ei recunosc că terapia este ultima lor încercare. Însă i-aș întreba, dacă cineva ar suferi (nu doresc nimănui) de o problemă de sănătate mai gravă, doctorul ar fi ultima variantă la care ar apela?

Provocările pot fi depășite, atunci când ai încredere în angajamentul relațional: împreună la bine și la greu. Întâlnirea cu un terapeut de cuplu este o experiență plăcută și ajută să dezlegați tainele comunicării și ale unei relații cu sens. Acum poate este momentul potrivit să încerci o altfel de comunicare. Sunt aici să te ajut.

 “Adevăratul secret al reușitei unei căsnicii este să îndreptăm unul spre altul puțin câte puțin în fiecare zi” (John Gottman).

Psiholog Mirela Gheorghe