Gaseste Fericirea

Ce ne face fericiți și de ce nu suntem?

Cu fericirea ne naștem, apoi ca și copii o simțim cel mai intens și mai apoi, experiențele noastre de viață își pun amprenta asupra ei. Unele persoanele se bucură de lucrurile mici, cum ar fi o ieșire în natură sau vizionarea unui film, altele de împlinirea obiectivelor mai complexe, cum ar fi intemeirea unei familii sau demararea unei afaceri, absolvirea unei școli, orice acțiune are la baza o intenție pozitivă.
Oricare ar fi tipul de fericire, important este să fim prezenți și să o primim în viață noastră. Alergăm după fericire zi de zi, e tot ce ne dorim, ne facem planuri, ne gândim, stabilim obiective, dar atunci când se întâmplă, cum o primim? Vi s-a întâmplat să treceți ușor peste acele momente, ba chiar să minimizati succesul?

Oamenii reacționează la experiențele lor, nu la realitatea în sine.

De multe ori nu dăm atenție unor oportunități, întâmplări sau chiar persoane pentru că acționăm așa cum ne dictează subconștientul, adică “baza noastră de date”, istoricul nostru care ne spune că în trecut, am avut o experiență neplăcută care se poate repetă în prezent. De exemplu, un elev poate evita să mai ridice mâna la ore că să ia note mari și la final de an premiul 1, din motiv că o dată s-a întâmplat să nu fi învățat bine lecția și să ia o notă mică spre dezamăgirea profesorului și a părinților. Sau o femeie poate să nu-și mai dorească să se căsătorească sau aibă o relație amoroasă pentru că în trecut a fost părăsită de soțul ei și a suferit mult. Experiențele neplăcute din trecut ne pot bloca prezentul. Ne scad posibilitățile și ne limitează resursele.
Fericirea poate fi pentru unii dintre noi greu de gestionat. Se comportă că și când n-ar ști ce să facă cu ea și preferă să o alunge, fiind obișnuiți mai degrabă cu starea opusă, de apatie, monotonie sau dezamăgire.  Auzim de multe ori expresia “E prea frumos să fie adevărat”, “Nu cred că mi se întâmplă tocmai mie” sau “Nu merit să trăiesc așa”, “Întotdeauna după bine vine
rău” etc. Convingerile noastre sunt regulile după care trăim. Ele par a fi profeții care se împlinesc de la sine și pot acționa fie că stimul, fie că blocaj pentru ce ne propunem să facem. De exemplu, dacă tu crezi despre ține că ești o persoană mai puțin plăcută, acest lucru te va face să te porți cu ceilalți într-un fel care îi va ține la distanță de tine și astfel ți se va confirmă părerea, chiar dacă tu nu vrei să se adeverească. Dar dacă tu crezi că ești o persoană plăcută, atunci vei aborda oamenii mult mai deschis și foarte probabil că ei să-țI confirme părerea. Fericirea poate atrage după sine schimbarea, iar oamenilor le este frică de nou.

Cum să primim fericirea în viață noastră? 

Amintește-ți  momente din viață ta când au apărut situații frumoase dar neașteptate și totuși ai reușit să le gestionezi și să te bucuri de ele. Cu siguranță ți-au plăcut și le-ai mai repeta. Fericirea înseamnă schimbare, ea nu vine din senin în viață noastră și nici la noroc. Ca să se întâmple lucruri noi, trebuie să facem lucruri noi, diferite. De multe ori renunțăm înainte să începem. Societatea noastră este prinsă în gândirea centrată pe probleme. Observăm tot ce nu este în regulă, luăm în calcul variantele negative, punem răul în față și astfel pierdem șanse. Când îmbrățișezi noutatea, schimbarea și împlinirea personală, trebuie să dispui de starea adecvată scopurilor tale, cu alte cuvinte să fii convins/a că vei reuși și să crezi în ceea ce vei face. Toată lumea are resursele necesare pentru a se schimba, sau dacă resursele sunt inexistente, ele pot fi create.

Ce vrei de fapt? Un obiectiv este un lucru pe care îl vrei, o stare dorită, ceva care nu există în prezent. Însă de multe ori te simți complet blocat/a și nu știi ce să faci în continuare. Poate simți stări de îngrijorare sau te afli în “zona de anxietate”, unde simți că nu ai control, unde percepi dificultatea sarcinii tale că fiind mai mare decât resursele de care dispui.  Dezvoltarea personală, antrenamentul  de a fi prezent și deschis la nou, crearea de noi obiective  pot fi surse de împlinire și fericire. Te aștept să descoperim împreună care sunt blocajele tale, ce schimbări ai dori să faci în viață ta, ce beneficii îți vor aduce, care sunt resursele tale să reușesti și ce poți face să fii fericit/a.

Cu adolescentii la psiholog

Cu adolescenții la psiholog

Ca adult, în calitate de părinte sau bunic, este destul de dificil să ajungi să te întâlnești cu un adolescent pe terenul lui, adică să fiți într-un consens, într-o relație armonioasă. Aș zice chiar imposibil. Pentru că cele două tabere (părinții și adolescenții) parcă vin din două lumi diferite care se ciocnesc și se războiesc pentru dreptate și locul de conducere. Astfel apar conflictele care sunt foarte greu de gestionat de către ambele părți și care pot avea efecte nedorite pe termen foarte lung, mai ales în ceea ce-l privește pe adolescent că viitor adult. Acest lucru se întâmplă nu pentru că adolescentul sau părintele nu are capacitatea de a înțelege, gestiona sau acționa diverse comportamente.  Ci pentru că unul are așteptări de la celălalt, la fel și invers însă niciuna din părți nu cedează că să facă primul pas către o relație funcțională.

Care sunt cazurile frecvente când e nevoie de psiholog?

  • Mulți părinți spun că vor să fie prietenii copilului lor, însă în realitate se poartă tot că niște părinți care impun și se impun. Oare într-o prietenie adevărată se întâmplă astfel de lucruri? Tinerii pun foarte mult preț pe o relație de prietenie, de fapt este cel mai important pentru ei în această perioada a vieții, iar acest tip de relație implică multe valori cum ar fi: sinceritate, acceptare, egalitate și susținere. De câte ori reușesc părinții, copleșiți de probleme să țină cont de aceste valori în vederea acestei prietenii?
  • La capătul opus, se pot situa părinții care sunt atât de prieteni cu copiii lor, încât se schimbă rolurile și devin dominați de aceștia, astfel încât autoritatea lor scade aproape de tot. Lucrurile scapă de sub control și copiii preiau “șefia” în casă, iar părintele se chinuie să-i facă pe plac, doar-doar va fi bine.
  • În cele mai multe dintre familii, în diferite momente din viață, pot apărea diferite probleme, fie de cuplu, fie de natură financiară sau de sănătate. Oricare din aceste situații poate fi sursă dezechilibrului unui copil/adolescent care resimte problemele părinților uneori mult mai subiectiv sau mai puternic emoțional. Să nu uităm că în general copiii și adolescenții trăiesc mult mai emoțional mai degrabă decât rațional, ei pun foarte mult accent pe ceea ce simt. Și deși, problemele părinților se pot rezolva la un moment dat, copilul continuă să sufere și să nu fie înțeles de unde provine această trăire și cum de este afectat atât de tare. De aceea este nevoie de intervenție specializată atât în cazul tânărului cât și la părinți, care au nevoie să se raporteze diferit la emoțiile copilului lor și să empatizeze mai mult cu acesta.
  • Auzim frecvent părinți care spun că vor ce e mai bine pentru copilul lor. Foarte adevărat. Și atunci ei încep să aibă așteptări și planuri mărețe în ceea ce-l privește: să intre la cel mai bun liceu, să ia notele cele mai mari, să aibă cei mai buni prieteni, să aibă performate la diferite sporturi, să aibă cele mai respectabile meserii. Însă de multe ori, se întâmplă că planurile părinților să nu fie în acord cu nevoile și dorințele copilului și de aici se poate naște o situație conflictuală între cele două părți sau se poate că tânărul să se închidă, să înceapă să evite contactul cu părintele și să înceapă să ascundă adevărul, să sufere și să se refugieze în alte activități pentru că nu se simte înțeles.
  • Mulți părinți ajung să se implice atât de mult în viață lor profesională încât ajung să aibă o implicare mai scăzută în viață de familie atât partenii între ei cât și față de copil care începe să se simtă abandonat, să creadă că nu este dorit sau că este “defect” fără să poată înțelege de fapt lupta acerbă a părinților pentru asigurarea traiului. Din prisma nivelului de dezvoltare la care se află, copilul nu are percepția asupra vieții așa cum o are un adult, de aceea el se raportează subiectiv la lipsa de implicare a părinților în relația cu el, simțind că el personal are o problema și ajunge să sufere și să se retragă în diferite activități.

În toate aceste situații, copilul/adolescentul se simte diferit de părinți, începe să se razvratesca în mod agresiv sau pasiv, având comportamente opozante ceea ce duce la conflicte între cele două generații și nu numai atât, pot apărea stări emoționale greu de gestionat cum ar fi anxietatea, tristețea, furia.

Atunci când astfel de probleme sunt dificil pentru părinți să le facă față sau când problemele încep să afecteze în mod negativ performanță școlară, adăparea personală, relațiile de familie sau starea de sănătate mentală a copilului, atunci intervenția profesională poate fi benefică și chiar obligatorie.

Durerea despartirii

Durerea  despărțirii

Simt că totul s-a prăbușit”. “Viață mea nu mai are sens”. “Am dat totul și totuși m-a părăsit”, “O parte din mine a murit”. 

Ție ți s-a întâmplat să exprimi astfel de stări? Ce poate fi mai dureros decât despărțirea de persoana iubita? Uneori chiar am prefera să ne doară ceva fizic, am suporta mai ușor.

Simțim despărțirea că pe cel mai urat coșmar din care avem senzația că nu mai ieșim niciodată, trăim un chin greu de suportat. Parcă am fi pe marginea unei prăpastii și mai avem puțin și ne prăbușim. Nimic nu mai contează în jur, nimic nu mai există, durerea din inima dacă ar putea sângera, ne-ar secatui într-o secundă.

Te-ai întrebat de unde vine această suferință?

Durerea despărțirii reprezintă de fapt o pierdere a noastră și nu neapărat separarea în sine de celălalt, vorbim despre ce pierdem noi prin prisma relației.

De câte ori te-ai surprins spunând: “Când eram cu X, mă simțeam …și ….și….

Te rog pe tine să răspunzi la această întrebare și să completezi punctele libere. Cei mai mulți ar completă cu: iubit, apreciat, liniștit, fericit, valoros, util, puternic. Practic acestea sunt emoțiile și trăirile tale personale pe care le activa celălalt în tine, iar după despărțire, nu mai este acea persoană acolo, cu tine să activezi acest “TU” care acum este diferit. 

Și în momentul acela îți dorești că și ea/el să sufere așa cum suferi și tu sau să realizeze că te-a pierdut și să simtă aceeași durere ca tine.

Mulți vor să curme această suferință, apelând la tot felul de metode care au efect doar de moment, cum ar fi: consum de alcool sau substanțe, intrând rapid într-o nouă relație sau hărțuirea fostului partener. Niciuna din aceste variante de fapt nu aduce un folos real în vindecarea fostei iubiri.

Pentru că există o emoție care se numește suferință în acest caz și e bine să n-o reprimăm, ci s-o trăim! Da, să trecem prin focul durerii. Te-ai gândit cum te vei simți după?

Poate în viață ta, o persoană dragă a murit, îți mai amintești ce ai simțit? Durere, tristețe, suferință? Sună cunoscut? Și ai trăit cu ele până când te-ai vindecat încet-încet.

Despărțirea de persona iubita este “doliul” tău pe care nu ai decât să-l simți, să-l trăiești și să-l depășești în felul tău, în ritmul tău.

 

Dar sfârșitul poate fi și începutul unei noi vieți, unei noi experiențe din care am putea ieși învingători.

Și ce ne-ar putea opri?

 Hai să vorbim despre povestea ta!

De ce se despart oamenii care s-au iubit cândva?

De ce se despart oamenii care s-au iubit cândva?

Ne dorim să aflăm răspunsuri și explicații după terminarea relației care să ne ajute să ne liniștim, să ne domolească durerea, însă nu luăm în calcul că motivele unei despărțiri s-au acumulat în timp și au bază solidă.
Comunicarea, frustrările din viața sexuală, incompatibilitățile sau diferențele fac că ruptură să fie definitivă? Faptul că un partener preferă să socializeze mai mult și celălalt nu sau că fiecare evoluează diferit sunt motivele reale care determină ruptura?
Cuplurile descriu cauzele despărțirii motivând că: “nu ne mai înțelegem, nu mai simțim atracție unul față de altul, nu mai e nimic de spus, ne-am reproșat deja prea multe”. Pe de altă parte, până să ajungem să ne despărțim, luăm decizia de a rămâne, ori din motive de siguranță financiară, teamă de singurătate, comoditate ori din cauza presiunii sociale, “ca trebuie să ne așezam la casă noastra”, care nu au legătură cu prețuirea și cunoașterea celuilalt.
De fapt, ruptura într-un cuplu se produce din lipsă de rezistentă psihică a partenerilor. Ceea ce separă doi oameni care au fost într-o relație de iubire, sunt de fapt formele de apărare la care apelează când trăiesc stări de durere emoțională, amenințare sau pericol. Apărarea poate apare sub diferite forme: critică, manipulare, dispreț, distanțare, răceală, detașare, indiferentă, ironii și chiar agresiune.
Lipsă rezistenței psihice, numită de mulți popular orgoliu (“cum să las eu de la mine”?, “de ce să fac eu primul pas”, “eu sunt cel rănit și neinteles”), face că unul dintre parteneri să se distanțeze, să înceapă să emită judecati asupra celuilalt, să-l învinovățească și să-l atace. Vi s-a întâmplat să experimentați astfel de stări? Și ce se întâmpla mai departe?

Cum puteți însă să preveniți despărțirea sau resemnarea?

Când ne confruntăm cu probleme, impulsul automat este să-l atacăm pe partener, să-l judecăm și să-l abandonăm sau dimpotrivă să ne agățăm de el, ceea ce, de cele mai multe ori are efecte dezastruoase. Însă prin sporirea autocontrolului și a puterii de schimbare, vom avea mai multă acceptare, tolerantă și înțelegere față de celălalt.
În mod firesc, ne e frică de schimbare, preferăm să rămânem în rolul de victimă sau să-l subjugam pe celălalt. Cele mai multe cupluri nu dețin suficientă putere de schimbare sau motivație pentru a face asta, rămân încă împreună, mențin egocentrismul, sunt nesiguri și ușor de rănit, dependenți unul de altul, cu nevoi de validare și incapabili să-și asume actul de a-l fi rănit pe partener și de a-i cere iertare.

Ca să eviți acest cerc vicios, poți începe prin a-l ascultă pe celălalt și a vedea și tu ce vede el. Ceea ce simțiți într-un anumit moment al vieții (furie, frică, rușine, deznădejde, revoltă) nu definește în totalitate relația. De asemenea, cunoașterea propriilor nevoi, a propriei identități (“cine sunt eu?”) sau vise, va pot conduce spre o relație împlinită și de durată.

 

Ca să putem face o schimbare, e nevoie să facem lucrurile diferit și pentru a le face diferit este bine să le înțelegem. Acest lucru necesită implicare, motivație, iubire dar și ajutor și suport.

Tu ce crezi că a condus la despărțirea ta? Sunt lucruri pe care ai putea să le schimbi pentru a avea o relație armonioasă care să-ți aducă fericire?

Hai să găsim împreună răspunsurile la toate întrebările tale!

Importanța relației terapeutice

“Nicio întâlnire cu o persoană sau un lucru , pe care o avem de-a lungul vieții, nu este lipsită de semnificatie.” Martin Buber (1990)

Știai că relația terapeutică contribuie cu aproximatic 30% la eficiența psihoterapiei?

Relația terapeutică este factorul cheie al schimbării. Ca terapeut, rolul meu în viața unei persoane este unic. Mă întâlnesc cu străini care vin la mine în cabinet pentru ajutor, sprijin, ascultare și
pentru a primi, ceea ce cred că este foarte important pentru cineva să primească, înțelegere. Încrederea pe care clienții mi-o acordă și pe care o primesc înapoi de la mine este baza pe care clădim împreună relația terapeutică. Atunci când cineva începe să se elibereze pe propriile limitări, când reușește să treacă mai departe de gândurile disfuncționale și să-și dea libertatea de a vorbi  dechis, de a dezvălui cine este cu adevărat, este partea cea mai plină de satisfacții a terapiei. Fiecare dintre oamenii pe care i-am cunoscut este curajos și sunt recunoscătoare că pot jucă un rol în viață fiecăruia și din acest motiv acord o importantă esențială relației pe care o stabilesc cu oamenii care vin să mă vadă în terapie. Alianța terapeutică este despre calitatea și forță relației de colaborare dintre client și terapeut, măsurată prin nivelul de empatie, autenticitate și încredere.

De ce psihologul și nu un prieten?

În lumea de astăzi, în care totul este într-o continuă mișcare și schimbare, oamenii așteaptă o satisfacție instantă. Cu doar un clic de mouse, putem avea aproape orice ne dorim. Interacțiunile
umane sunt reduse la un nivel minim, deoarece conversațiile telefonice și chiar comunicarea prin e-mail sunt înlocuite prin trimiterea de mesaje text. Oamenii petrec mult timp pe Facebook, Twitter și Instagram. Viața noastră ocupată face mai greu să te conectezi cu ceilalți față în față în timp real. Oamenii vin la terapie din mai multe motive, dar, de obicei, cauza principală a durerii
este cea relațională. Suntem nemulțumiți pentru că nu ne simțim conectați la oameni sau la noi înșine. Ne dorim să ne simțim conectați la alții, dar nu știm cum să facem conexiunea, sau încercările noastre de a conecta eșua. Anxietatea si depresia sunt simptomele acestei singuratati. Adesea, persoanele care vin la terapie doresc și așteaptă o ușurare imediată de durerea lor. Ei doresc „unelte” pentru ai ajuta să „repare” ceea ce este „greșit” cu ei și speră să iasă din câteva sesiuni de terapie fericiți și întregiți. Pentru asta e nevoie de multă răbdare, acceptare și colaborare de ambele părți.

Mai mult decât atât, oamenii știu că în cabinet primesc atenția de care au nevoie, ascultare activă, acceptare necondiționată și fără judecată. Pentru că problemele noastre vin tocmai din viață cotidiană, acolo unde ne e greu să gestionăm relațiile cu cei din jur, fie că sunt rude, prieteni sau colegi. În terapie însă găsim locul și modul unde le putem da alte interpretări și raportări problemelor noastre, așa încât să devenim cea mai bună variantă a noastră.

Stresul este o problema?

Stresul este o problema?

De cate ori nu ti s-a intamplat sa ai stari de tensionare, de nervozitate, iritare, oboseala, somn agitat sau insomnii?
Si simteai ca ceva este in neregula cu tine, insa nu gaseai un raspuns satisfacator. Pentru a te putea linisti, in astfel de momente este important sa recunosti care sunt cauzele acestor stari, ce impact au ele in viata ta si ce ai putea face diferit ca factorii stresori sa dispara.

Cele mai multe stari de confuzie emotionala, disconfort psihic si senzatii corporale raman prezente tocmai pentru ca nu reusim sa identificam clar problema si sa o rezolvam adecvat.

Ce este o problema?

“O chestiune care prezinta aspecte neclare, discutabile, care necesita o lamurire, o preocupare majora si care cere o solutionare imediata.”

Cu alte cuvinte, spunem ca avem o problema atunci cand devenim constienti de diferenta semnificativa intre ceea ce se intampla in realitate si ceeea ce ne dorim sa se intample. Cand totul pare dificil de solutionat, apare tendinta de a depozita problema intr-un colt ascuns al mintii noastre si astfel avem senzatia ca nu o mai avem. Si nu o facem doar o singura data. In felul acesta, de fapt nu rezolvam nimic, ci acumulam tot mai multe probleme, fie din teama, nepricepere sau amanare iar acest lucru creeaza conditii favorabile aparitiei unor tulburari emotionale.

Ce inseamna sa rezolvi o problema?

Inseamna in primul rand sa o identifici, sa o poti formula clar si coerent. Apoi pentru a gasi a solutie inseamna sa demarezi un set de noi actiuni cognitive (ganduri) si comportamente care sa determine rezultatul dorit. Procesul de rezolvare implica reactia individului de a se confrunta cu problema si resursele personale cum ar fi nivelul de motivatie, de adaptare, afectivitate, cognitie si comportament. Aceste variabile deosebesc oamenii intre ei, unii reusesc sa gaseasca mai usor o rezolvare, altii mai dificil si in timp prelungit, asa se explica de exemplu in terapie ca numarul sedintelor variaza de la caz la caz.

De ce e bine sa ne rezolvam problemele?

  • Sa ne simtim bine, confortabil si in echilibru
  • Sa ne crestem stima de sine si nivelul de autonomie si incredere
  • Reducem nivelul de anxietate si ingrijorare
  • Crestem capacitatea de socializare si devenim mai eficienti
  • Prevenim conflicte interpesonale
  • Cream un stil de viata adaptativ, noi perspective si obiective

Atacurile de panica pot fi tratate?

DA, ele sunt tratabile!

Fiecare om experimenteaza aceste trairi de frica in felul lui, cu propriile ganduri, intensitati si motivatii de “vindecare”. Am utilizat ghilimele pentu cuvantul vindecare pentru ca anxietatea nu e o boala, ci un dezechilibru emotional. Desi atacul de panica apare brusc si pe neasteptate, el este rezultatul gandurilor noastre de-a lungul timpului, iar inversul, adica eliminarea anxietatii reprezinta un proces, mai lung sau mai scurt, in functie de fiecare.
Acest proces este unul individual pentru ca factorii care au creat ganduri de teama este diferit de la o persoana la alta. De aceea este bine ca fiecare sa-si identifice propriul scenariu, sa gaseasca momentele de impas care i-au provocat frica si nesiguranta, iar mai apoi sa le dea o alta interpretare realista si functionala. E de dorit ca acest proces sa se realizeze sub indrumarea unui specialist, care te va ajuta sa identifici mai usor care ganduri au starnit emotii puternice de frica, ce le-a determinat sa apara si cum poti sa te raportezi diferit la aceste situatii stresante. Exista numeroase
tehnici prin care terapeutul te va ghida sa obtii rezultate cat mai rapide si pe termen lung. Atacurile de panica pot fi o provocare in viata ta, un “profesor” care iti va deschide noi cai.

Ce trebuie inteles este ca nu poti detine controlul anxietatii daca nu o intelegi. Cunoasterea este cheia care te ajuta sa te eliberezi de frici.

Cunoscand mai bine anxietatea si provenienta ei, te cunosti mai bine pe tine!

Ce sunt atacurile de panica?

Un atac de panica este trairea intensa a unei emotii de frica la cote inalte, insotita de simptome somatice si psihologice.

Care sunt simptomele atacului de panica?

Simptomele se impart in doua categorii, cele fiziologice (somatice) si cele psihologice si ele se manifesta intotdeauna impreuna in momentul desfasurarii unui atac de panica.

Simptomele somatice sunt cele care apar primele intr-un atac de panica si cele care mentin ulterior starea de frica cum ca ceva grav ni se intampla.

Semnele unui atac de panica:

[one_half]

  • palpitatii -senzatia de irealitate
  • dureri in piept -pierderea controlului
  • transpiratii -teama de a nu innebuni
  • senzatia de sufocare -teama de a nu pierde memoria
  • ameteli
  • tremuraturi
  • senzatia de lesin

[/one_half]

[one_half_last]

  • senzatia de irealitate
  • pierderea controlului
  • teama de a nu innebuni
  • teama de a nu pierde memoria

[/one_half_last]

In cele mai multe cazuri, atunci cand avem pentru prima data un atac de panica, nu stim ce ni se intampla, primul gand este ca vom muri, ca vom lesina sau ca vom innebuni, ganduri care intensifica si mai mult starea de panica.

Desi par catastrofice, atacurile de panica nu ne pun viata in pericol si nu reprezinta o boala psihica si de asemenea ele pot eliminate cu ajutor specializat.

Cum scap de atacuri de panica?

Ce este un atac de panica?

Prima data este necesar sa identificam atacul de panica pentru ca multi dintre noi il experimentam, impreuna cu toate simptomele lui si nu stim exact despre ce este vorba. Simtim cum dintr-o data ne cuprinde o stare accentuata de frica, ameteala, sufocare, senzatie de lesin si de pierdere a controlului care dureaza in general 10-20 minute. Aceste simptome pot aparea in anumite situatii sau pot avea caracter spontan, declansandu-se parca din senin, acasa, la birou sau pe strada.

Dupa astfel de episoade, incepem sa ne intrebam: “Oare mi se va mai face rau?” sau “Ce pot face ca simptomele sa nu se mai repete?” “Oare sufar de o boala grava?” etc.

Atacul de panica este raspunsul corpului la stres. Oamenii se simti anxiosi cand e vorba de problemele de serviciu, de examene, atunci iau decizii importante in viata sau sunt implicati in anumite situatii pe care nu le pot gestiona emotional (divort, doliu, traume). Atacul de panica este o reactie exagerata de frica la diferite situatii din viata noastra, astfel declansandu-se reactia de “lupta sau fugi”. Aceasta reactie inseamna modul prin care corpul nostru se apara de un posibil pericol real, insa in cazul unui atac de panica, pericolul se afla in mintea noastra.

Ce fac sa scap de atacuri de panica?

Dupa ce am identificat simptomele si stim ca ne confruntam cu atacuri de panica, este bine sa incetam sa punem intrebari chinuitoare despre faptul ca am avea alte afectiuni grave de sanatate.
Sa ne recunoastem problema, fara sa ne fie rusine sa le impartasim celor apropiati despre situatia in care ne aflam, astfel ne vom face mai bine intelesi si vom putea primi sprijin din partea lor iar “lupta” cu anxietatea va fi mai usoara.
Pentru a putea rezolva orice problema, este indicat sa cunoastem cat mai detalii despre ea. Cu cat intelegem mai bine fenomenul unui atac de panica cu atat ne speriem mai putin de el si astfel in timp, starea de anxietate se va diminua si va disparea. Pentru a intelege simptomele si reactiile corpului la frica este nevoie sa identificam care au fost acele ganduri cu caracter de “pericol” care au condus la starea noastra de anxietate.

Acest lucru poate fi realizat impreuna cu o persoana specializata (psiholog/psihoterapeut) prin intermediul tehnicilor terapeutice si astfel se vor gasi raspunsuri, cauze si factori care au produs  tulburarea. Cel mai important de stiut este ca nu trebuie “luptat”impotriva atacului de panica ci acceptat ca atare si inteles ca nu poate produce efecte catastrofice asupra noastra.

Cum ne afecteaza depresia?

Depresia este mai mult decat o simpla stare de tristete. Ea doare. Nu doar emotional, ci si fizic.

Ce au in comun insomnia, tristetea profunda si durerea fizica aparent fara nicio explicatie medicala? Toate pot fi semne ale depresiei.

Cum actioneaza depresia in corpul nostru?

E normal sa fii trist uneori, se intampla tuturor. Dar cand tristetea devine atat de
apasatoare, atat de coplesitoare incat te face sa-ti pierzi interesul si bucuria pentru a trai,
se poate sa se transforme intr-o stare de depresie. Nu simti limitari doar la nivel
emotional, ci si la nivel fizic, de la inima la sistemul imunitar.

Cum sunt legate durerile fizice de emotii?

In primul rand, aceasta tulburare vine cu accentuata stare de oboseala. Iti consuma toata energia si nu-ti da voie sa o reconstitui prin somnul de noapte pentru ca de cele mai multe ori apar dificultati de adormire. Insomnia afecteaza sistemul imunitar, accentuand astfel alte probleme de sanatate deja existente sau facilitand aparitia unora noi. De asemenea. Iti poti pierde pofta de  mancare sau poti manca compulsiv, cauzand o fluctuatie semnificativa a greutatii tale si chiar crampe, dureri de stomac sau constipatie. Corpul percepe aceasta stare de tristete profunda ca pe un stres major si elibereaza o cantitate mai mare de hormoni numiti cortisol. Acesta este raspunzator de functionarea sistemului cardiac, astfel ca pot apare modificari la nivelul ritmului inimii sau la nivel respirator.

Depresia atrage dupa ea si o scadere a dopaminei, un neurotransmitator din creier care se ocupa de buna-starea noastra emotionala. Prin scaderea dopaminei, pierdem interesul de a munci, de a ne distra, de a socializa, de a fi motivati, de a face sex sau de a manca. Depresia ne face sa fim sensibili, sa dam atentie oricarei dureri minore, pe care alta data le-ai fi ignorat si sa incepi sa te ingrijorezi pentru tine, pentru viata ta si chiar si pentru ceilalti. Pe termen lung, aceasta duce la o stare de incordare, de tensiune continua care pot produce migrene si dureri de spate.

Crezi ca ai depresie? Afla cum o poti gestiona!
Simptomele depresiei pot dura saptamani, luni, ani dar vestea cea buna este poate fi TRATATA!

Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci este sa VORBESTI.
Vorbeste cu familia ta, cu doctorul/psihologul tau, cauta cea mai potrivita persoana pentru tine careia sa-i impartasesti problema ta si sa gasiti cea mai buna rezolvare.

Oricat de greu ar fi, incepe sa faci miscare, nu sporturi de performanta, ci plimbari in parc, dansuri sau orice activitate care ar putea placuta si incepe cu sedinte scurte care sa nu te epuizeze.
Tehnica jurnalului chiar functioneaza! Scrie despre visele tale, despre dorintele tale sau chiar deseneaza-le!  Chiar daca mintea ta constienta iti va mai pune “piedici” spunandu-ti cat de greu iti este, aminteste-ti ca ai suficienta putere sa gasesti toate resursele in interiorul tau asa cum poate ai mai facut-o si alta data si a mers.
Vorbeste cu gandurile tale, vorbeste despre problemele tale care te-au incarcat atat de mult si gaseste o rezolvare pentru ele sau pur si simplu accepta-le.

Te vei elibera!